15 definiții pentru glob (corp)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLOB, (1, 2) globuri, s. n., (3) globi, s. m. 1. S. n. Corp sferic sau sferoidal. ♦ Spec. Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, montat la o lampă sau la un bec. ♦ Spec. (Și în sintagmele glob terestru, pământesc sau geografic) Obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul continentelor, mărilor și oceanelor care alcătuiesc planeta noastră. ◊ Glob ceresc = obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul bolții cerești. 2. S. n. Planeta locuită de oameni; Pământul. 3. S. m. (În sintagma) Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de formă sferoidală, adăpostită în orbită. – Din fr. globe, lat. globus.

GLOB, (1, 2) globuri, s. n., (3) globi, s. m. 1. S. n. Corp sferic sau sferoidal. ♦ Spec. Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, montat la o lampă sau la un bec. ♦ Spec. (Și în sintagmele glob terestru, pământesc sau geografic) Obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul continentelor, mărilor și oceanelor care alcătuiesc planeta noastră. ◊ Glob ceresc = obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul bolții cerești. 2. S. n. Planeta locuită de oameni; Pământul. 3. S. m. (În sintagma) Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de formă sferoidală, adăpostită în orbită. – Din fr. globe, lat. globus.

glob [At: ALEXANDRESCU, M. 20 / Pl: ~i (6) ~uri (1-5) / E: fr globe, lat globus] 1 sn Corp sferic sau sferoidal. 2 sn (Spc) Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, montat la o lampă sau la un bec. 3 sn Planeta locuită de oameni Si: Pământ. 4 sn (Șîs ~ terestru, ~ pământesc, ~ geografic) Obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul continentelor, mărilor și al oceanelor care alcătuiesc planeta Pământ. 5 sn (Șîs ~ ceresc) Obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul bolții cerești. 6 sm (Șîs ~ ocular sau al ochiului) Parte a ochiului, de formă sferoidală, adăpostită în orbită. corectată

GLOB, globuri, s. n. 1. Corp sferic sau sferoidal. Luna, ca un glob de aur, înviorează noaptea. BOLINTINEANU, O. 350. ◊ Glob ocular (sau al ochiului) = partea ochiului, de formă sferică, adăpostită în orbită. Fruntea lui Bîlea se încreți și globurile ochilor i se umflară. PREDA, Î. 150. (La pl. și în forma globi) Îi erau globii ochilor scrijelați de fire roșii. SADOVEANU, M. C. 47. Sub pleoapele închise globii ochilor se bat. EMINESCU, O. I 79. ♦ Corp sferic de sticlă, servind drept ornament. Pomul de iarnă era încărcat de globuri colorate. ♦ (De obicei urmat de determinări) Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. Subt lumina prietenoasă ce se răspîndea de subt globurile lămpilor... adunase în sindrofie prietenii. ANGHEL, PR. 46. Lămpi mari de bronz, cu globuri de porțelan, aruncă o lumină albă. VLAHUȚĂ, O. A. III 5. 2. (Determinat uneori prin «pămîntesc» sau «terestru») Planeta locuită de oameni; pămîntul. E rînduiala firii bujorul să-nflorească... Și globul să rotească mereu pe lîngă soare. DEȘLIU, G. 51. Cometă... De ce vrei să arzi globul ce noi îl locuim? ALEXANDRESCU, M. 177. ◊ Glob (pămîntesc sau terestru) = glob sferic, de obicei metalic, pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul scoarței pămîntului; e folosit pentru scopuri didactice. Glob ceresc = glob sferic pe a cărui suprafață exterioară e reprezentat aspectul bolții cerești. – Pl. și: (s. m.) globi.

GLOB s.n. 1. Corp sferic, corp în formă de sferă. ◊ Glob ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită. ♦ Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. 2. Corp ceresc de formă rotundă. ♦ Pământul. [Pl. -buri, (s.m.) -bi. / < lat. globus, cf. fr. globe, it. globo].

GLOB I. s. n. 1. corp sferic, corp în formă de sferă. ◊ înveliș sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. 2. corp ceresc în formă rotundă. ♦ ~ terestru = Pământul; ~ geografic = obiect sferoidal care redă aspectul general al formei Pământului. II. s. m. ~ ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită. (< fr. globe, lat. globus)

GLOB ~uri n. 1) Corp de formă sferică. 2) Planetă din sistemul solar, pe care a apărut și se dezvoltă viața; Pământ. * ~ul pământesc (sau terestru) sferoid pe care este desenată harta Pământului. 3) Sferă de sticlă sau de porțelan care protejează un bec sau o lampă. 4): ~ul ochiului (sau ocular) partea de formă sferică a ochiului. /<fr. globe, lat. globus

glob n. și m. 1. corp sferic: glob de fier; globul terestru, pământul: 2. înveliș de sticlă sub care se pune o pendulă, un vas; 3. prin analogie, orbită: globii ochilor EM.

*glob n., pl. urĭ (lat. globus. V. ghem). Boambă, corp sferic, maĭ ales vorbind de hărțile făcute în formă de sferă, de învelișu de sticlă orĭ de porțelan în prejuru flacăriĭ uneĭ lampe ș. a. Globu terestru (saŭ numaĭ globu), pămîntu, planeta pe care locuim, a căreĭ formă se apropie de a sfereĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glob3 (obiect sferic) s. n., pl. glóburi

glob (corp, obiect sferic) s. n., pl. glóburi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLOB s. 1. v. sferă. 2. (rar) bășică. (~ colorat care se pune prin grădini.) 3. cilindru, sticlă, (reg.) burlui, țilindru. (~ de lampă.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoașă, scovârlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sferă. (~ pământesc.) 6. v. lume.

GLOB s. 1. sferă, (rar) rotoghilă. (Un ~ de metal.) 2. (rar) bășică. (~ colorat care se pune prin grădini.) 3. cilindru, sticlă, (reg.) burlui, țilindru. (~ de lampă.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoașă, scovîrlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sferă. (~ pămîntesc.) 6. lume, pămînt, (rar) mapamond. (A făcut înconjurul ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

glob, globuri s. n. cap, țeastă.

Intrare: glob (corp)
glob1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glob
  • globul
  • globu‑
plural
  • globuri
  • globurile
genitiv-dativ singular
  • glob
  • globului
plural
  • globuri
  • globurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glob (corp)

  • 1. Corp sferic sau sferoidal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN diminutive: globușor un exemplu
    exemple
    • Luna, ca un glob de aur, înviorează noaptea. BOLINTINEANU, O. 350.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Corp sferic de sticlă, servind drept ornament.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pomul de iarnă era încărcat de globuri colorate.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin specializare Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, montat la o lampă sau la un bec.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Subt lumina prietenoasă ce se răspîndea de subt globurile lămpilor... adunase în sindrofie prietenii. ANGHEL, PR. 46.
        surse: DLRLC
      • Lămpi mari de bronz, cu globuri de porțelan, aruncă o lumină albă. VLAHUȚĂ, O. A. III 5.
        surse: DLRLC
    • 1.3. prin specializare Obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul continentelor, mărilor și oceanelor care alcătuiesc planeta noastră.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.3.1. (în) sintagmă (Glob terestru, pământesc sau geografic).
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.4. (în) sintagmă Glob ceresc = obiect sferic pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul bolții cerești.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Corp ceresc de formă rotundă.
    surse: DN
    • 2.1. Planeta locuită de oameni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: Pământ 2 exemple
      exemple
      • E rînduiala firii bujorul să-nflorească... Și globul să rotească mereu pe lîngă soare. DEȘLIU, G. 51.
        surse: DLRLC
      • Cometă... De ce vrei să arzi globul ce noi îl locuim? ALEXANDRESCU, M. 177.
        surse: DLRLC

etimologie: