18 definiții pentru gleznă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLEZNĂ, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. ♦ Proeminență osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. – Din sl. glezinŭ, glezna.

GLEZNĂ, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. ♦ Proeminență osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. – Din sl. glezinŭ, glezna.

gleznă sf [At: URECHE, L. I, 118/30 / V: ~snă, ~eaz-~ / Pl: ~ne, (îrg) ~ni / E: vsl глєзынъ] 1 Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. 2 Proeminență osoasă formată în regiunea articulației tibiei cu tarsul. 3 Parte mai subțire a gambei situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 4 Parte a membrelor unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. 5 (Îvp; îe) A face (ceva) din călcâie până la ~ne A munci mult, dar fără spor. 6 (Pop; îlav) Până la ~ (sau în ~ne) Foarte puțin. 7 (Reg) Încheietura mâinii. 8 (Reg; pex) Antebraț.

GLEZNĂ, glezne, s. f. Partea piciorului formată de oasele ieșite în afară ale încheieturii de jos; încheietura de jos a piciorului; p. ext. partea mai subțire a piciorului deasupra încheieturii de jos. Mi-am lepădat ghetele; mi-am suflecat pînă la genunchi pantalonii. Apa nu părea mai afundă decît pînă la glezne. SADOVEANU, N. F. 59. Se-nalță proptindu-se-n coate Și-a calului glezn-o cuprinde. COȘBUC, P. II 31. Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el pînă-n nori, apoi îl izbi de pămînt și-l băgă în țărînă pînă-n glezne. EMINESCU, N. 10.

GLEZNĂ ~e f. 1) (la om) Parte a piciorului care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. 2) Proeminență osoasă formată în această parte a piciorului. 3) Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 4) (la unele animale) Porțiune a membrului cuprinsă între fluier și chișiță. [G.-D. gleznei] /<sl. glezinu, glezna

gleznă f. articulațiune proeminentă la partea de jos a piciorului, aproape de talpă. [Slav. GLEZĬNĬ].

gléznă f., pl. e (vsl. glezĭnŭ, apoĭ glezno, bg. glezna, a. î.; rus. glëzna). Osu care ĭese în relief în partea de jos a picĭoruluĭ deasupra călcîĭuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gleznă s. f., g.-d. art. gleznei; pl. glezne (și: joc de ~)

gleznă s. f., g.-d. art. gleznei; pl. glezne

gleznă s. f., g.-d. art. gleznei; pl. glezne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GLEZNĂ s. (ANAT.) (pop.) oul-piciorului.

GLEZNĂ s. (ANAT.) (pop.) oul-piciorului.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gleznă (glezne), s. f. – Parte a piciorului care cuprinde articulația tibiei cu tarsul. – Mr. gleznă. Sl. glezĭnŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 89; Iordan, Dift., 258), cf. sb., cr. gležanĭ, slov. gležen, pol. glozna, rus. glezna. Cuvînt comun (ALR, I, 59).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua din gleznă expr. (intl.) a înjunghia brusc / pe neașteptate, cu o mișcare scurtă, din încheierura mâinii

ciocu’ mic și jocul de glezne expr. (mil.) executați ordinul fără comentarii!

Intrare: gleznă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gleznă
  • glezna
plural
  • glezne
  • gleznele
genitiv-dativ singular
  • glezne
  • gleznei
plural
  • glezne
  • gleznelor
vocativ singular
plural
gleaznă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
glesnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gleznă, gleznesubstantiv feminin

  • 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: oul piciorului diminutive: gleznișoară
    • format_quote Mi-am lepădat ghetele; mi-am suflecat pînă la genunchi pantalonii. Apa nu părea mai afundă decît pînă la glezne. SADOVEANU, N. F. 59. DLRLC
    • format_quote Se-nalță proptindu-se-n coate Și-a calului glezn-o cuprinde. COȘBUC, P. II 31. DLRLC
    • format_quote Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el pînă-n nori, apoi îl izbi de pămînt și-l băgă în țărînă pînă-n glezne. EMINESCU, N. 10. DLRLC
    • 1.1. Proeminență osoasă formată în această regiune. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.2. Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. DEX '09 DEX '98 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.