opțiuni
  • info

16 definiții pentru ginere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GINERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.

GINERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.

ginere sm [At: TETRAEV. (1574) 244 / V: jun~[1] / Pl: ~ri / E: lat gener, -erum] 1 Soț. 2 (Trs; Mun) Mire. 3 (Ban) Cumnat.

  1. În original jin~, infirmat de varianta consemnată și de DLR. — Ladislau Strifler

GINERE, gineri, s. m. 1. Soțul fiicei în raport cu părinții ei. O să-l bage ginere-n casă Ivănuș, că n-are decît o fată. STANCU, D. 80. Amîndoi ginerii împăratului se sculară cu oaste și veniră în ajutorul socrului lor. ISPIRESCU, L. 154. Mulți trăgeau nădejde să-l ieie de ginere, dar flăcăul era chitit la capul său și nu se da cu una, cu două. CREANGĂ, O. A. 186. 2. (Popular) Mire. Am găsit să vă căsătoresc pe amîndouă; aștept acum curînd să sosească ginerii voștri. ODOBESCU, S. I 131. Nu mai vreu să văd pe nime; nu vreu să mă mai mărit, nici să caut gineri. ALECSANDRI, T. I 51. Care este mirele, Mirele, ginerele, Sară el teancurile Să-și ia postavurile. id. P. P. 176.

GINERE ~i m. Soț al fiicei considerat în raport cu părinții acesteia. /<lat. gener, ~eris

GINERE s. m. (ȚR) Mire. Fu logodită după un ginere aseamenea ei. M 1698, 65r; cf. M 1780, iul., 114v. Etimologie: lat. gener. Cf. j u n e, m ir e.

ginere m. 1. bărbatul fiicei, în raport cu părinții ei; 2. Munt. și Tr. mire: aștept să sosească ginerii noștri din Țarigrad OD. [Lat. GENEREM].

gínere m. (lat. gener, it. género, pv. genere, fr. gendre, sp. yerno, pg. genro). Bărbatu fiĭceĭ în raport cu părințiĭ eĭ. Vest. Mire. Gătit ca un ginere, spilcuit, îmbrăcat foarte îngrijit. După moarte, și cal de ginere, după ploaĭe, chepeneag (se zice cînd un folos vine prea tîrziŭ).

giunere[1] sm vz ginere

  1. Această variantă nu este menționată la forma principală. — Ladislau Strifler

junere2 sm vz ginere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ginere s. m., art. ginerele; pl. gineri

ginere s. m., art. ginerele; pl. gineri

ginere s. m., art. ginerele; pl. gineri

ginere, art. ginerele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GINERE s. v. mire.

GINERE s. mire, (înv. și pop.) pețitor, (înv. și reg.) mărit, (reg.) june, mireaz, mireț, tînăr. (Ce ~ tînăr!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ginere (gineri), s. m. – 1. Soțul unei femei, în raport cu părinții acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. žiner. Lat. gĕner (Pușcariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvînt comun în toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „bărbat căsătorit” pe care Sandfeld 37 îl presupune, deducîndu-l din ngr. γαμβρός; indică numai persoana căsătorită, din punctul de vedere al înrudirii sale spirituale cu socrii, sau în cursul ceremoniei de nuntă. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva să-i fie ginere, a-și da fata după cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).

Intrare: ginere
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ginere
  • ginerele
plural
  • gineri
  • ginerii
genitiv-dativ singular
  • ginere
  • ginerelui
plural
  • gineri
  • ginerilor
vocativ singular
  • ginere
plural
  • ginerilor
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giunere
  • giunerele
plural
  • giuneri
  • giunerii
genitiv-dativ singular
  • giunere
  • giunerelui
plural
  • giuneri
  • giunerilor
vocativ singular
  • giunere
plural
  • giunerilor
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junere
  • junerele
plural
  • juneri
  • junerii
genitiv-dativ singular
  • junere
  • junerelui
plural
  • juneri
  • junerilor
vocativ singular
  • junere
plural
  • junerilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ginere, ginerisubstantiv masculin

  • 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: soț diminutive: ginerică
    • format_quote O să-l bage ginere-n casă Ivănuș, că n-are decît o fată. STANCU, D. 80. DLRLC
    • format_quote Amîndoi ginerii împăratului se sculară cu oaste și veniră în ajutorul socrului lor. ISPIRESCU, L. 154. DLRLC
    • format_quote Mulți trăgeau nădejde să-l ieie de ginere, dar flăcăul era chitit la capul său și nu se da cu una, cu două. CREANGĂ, O. A. 186. DLRLC
  • 2. popular Mire. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mire
    • format_quote Am găsit să vă căsătoresc pe amîndouă; aștept acum curînd să sosească ginerii voștri. ODOBESCU, S. I 131. DLRLC
    • format_quote Nu mai vreu să văd pe nime; nu vreu să mă mai mărit, nici să caut gineri. ALECSANDRI, T. I 51. DLRLC
    • format_quote Care este mirele, Mirele, ginerele, Sară el teancurile Să-și ia postavurile. ALECSANDRI, P. P. 176. DLRLC
  • 3. regional Cumnat. MDA2
    sinonime: cumnat
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.