giganto- [At: DN³ / E: fr giganto-] Element prim de compunere savantă, cu semnificația „foarte mare”.

GIGANT- v. giganto-.

GIGANTO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „foarte mare”, „gigantic”, „de gigant”. [Var. gigant-. / < fr. giganto-, cf. gr. gigas, gigantos – gigant].

GIGANT²(O)- elem. „foarte mare, uriaș, colosal”. (< fr. gigant/o/-, cf. gr. gigas, -antos)

gigant (uriaș; ființă mitică) s. m., pl. giganți

GIGANTO- „uriaș, colosal, imens”. ◊ gr. gigas antos „uriaș” > fr. giganto-, engl. id. > rom. giganto-. □ ~blast (v. -blast), s. n., eritroblast uriaș și nucleat; sin. gigantocromoblast; ~cit (v. -cit), s. n., hematie mare anucleată; ~cromoblast (v. cromo-, v. -blast), s. n., gigantoblast*; ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă tipografică de reproducere prin proiecție, pe formate mari; ~mahie (v. -mahie), s. f., luptă fabuloasă a giganților împotriva zeilor; ~manie (v. manie), s. f., tendință patologică de a prezenta totul în mod exagerat; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă uriașă dinozauriană erbivoră, din cretacic, cu corpul avînd aproape 40 m și cu membrele anterioare mai lungi decît cele posterioare.