opțiuni
  • info

5 definiții pentru ghiontuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIONTI, ghiontesc, vb. IV. Tranz. A da (cuiva) un ghiont (spre a-l îmbrînci sau a-i atrage atenția); a înghionti. Slujitorul de pe capră ghionti de astă dată cu cotul pe stăpînul său. SADOVEANU, F. J. 150. Petre nu-l mai putu răbda, deci ghiontindu-l cît ce putu cu cotul: Păcătos nătîng! NEGRUZZI, S. I 84. ◊ Fig. Și rîsul și cîntecul de pe dîmb o împung în inimă și-o ghiontesc. CAMILAR, T. 153. ◊ Refl. reciproc. Ghiontitu-ne-am unul pe altul, chicotind înădușit. CREANGĂ, A. 128. – Variantă: ghiontui, ghiontuiesc (ISPIRESCU, U. 58), vb. IV.

GHIONTUI vb. IV v. ghionti.

ghiontuì v. a da ghionturi.

ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghionti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontesc, 3 sg. ghiontește, imperf. 1 ghionteam; conj. prez. 1 sg. să ghiontesc, 3 să ghiontească

Intrare: ghiontuit
ghiontuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiontuit
  • ghiontuitul
  • ghiontuitu‑
  • ghiontuită
  • ghiontuita
plural
  • ghiontuiți
  • ghiontuiții
  • ghiontuite
  • ghiontuitele
genitiv-dativ singular
  • ghiontuit
  • ghiontuitului
  • ghiontuite
  • ghiontuitei
plural
  • ghiontuiți
  • ghiontuiților
  • ghiontuite
  • ghiontuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghionti, ghiontescverb

  • 1. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmboldi îmbrânci înghionti
    • format_quote Slujitorul de pe capră ghionti de astă dată cu cotul pe stăpînul său. SADOVEANU, F. J. 150. DLRLC
    • format_quote Petre nu-l mai putu răbda, deci ghiontindu-l cît ce putu cu cotul: Păcătos nătîng! NEGRUZZI, S. I 84. DLRLC
    • format_quote figurat Și rîsul și cîntecul de pe dîmb o împung în inimă și-o ghiontesc. CAMILAR, T. 153. DLRLC
    • format_quote Ghiontitu-ne-am unul pe altul, chicotind înădușit. CREANGĂ, A. 128. DLRLC
etimologie:
  • ghiont DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.