17 definiții pentru ghid (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghid [At: LTR2 / Pl: ghizi, ghiduri / E: fr guide, rs гид] 1 sm Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, de vizitatori etc. oferindu-le explicațiile necesare Si: călăuză. 2 sn Carte care cuprinde informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare pentru orientarea într-o țară, regiune, muzeu etc. 3 sm (Teh; îs) ~ de fir Traversă așezată pe toată lungimea mașinii de depănat (și, în general, pe orice altă mașină textilă care prelucrează sau folosește fire textile) în care se fixează ochiurile prin care trec firele. 4 sn (Îs) ~ de unde Mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice.

GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu1 (3) în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

GHID1, ghizi, s. m. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul sau spre a-l conduce prin orașe străine, prin muzee etc. (dîndu-i și explicațiile necesare); călăuză. O femeie-ghid care s-a alăturat grupului nostru de la intrare, după ce ne-a făcut lungul istoric al Kremlinului... a început a ne conduce prin curtea largă. STANCU, U.R.S.S. 65. Am refuzat ghidul... deși poate uneori mi-ar fi fost de folos. SAHIA, U.R.S.S. 17.

GHID, -Ă s.m. și f. Călăuză. // s.n. Broșură sau carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. [< fr. guide].

GHID, -Ă I s. m. f. persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, de vizitatori ai unui muzeu etc.; cicerone. II. s. n. 1. broșură, carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. 2. ~ de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice. (< fr. guide)

GHID1 ghizi m. Persoană care conduce un grup de turiști sau de vizitatori, dând explicațiile necesare; călăuză. /<fr. guide

ghid m. 1. călăuză; 2. n. titlul unor opere de informațiuni: ghid de călătorie (= fr. guide).

*ghid m. (fr. guide, d. guider, vfr. guier, a conduce [d. got. vitan, a observa] infl. de pv. guidar și it. guidare). Călăuză, conductor. S. n., pl. urĭ. Carte cu indicațiunĭ de călătorie.

ghid-interprét s. m. Ghid care asigură și traducerea explicațiilor ◊ „Concurs pentru selecționarea de ghizi-interpreți. I.B. 31 I 73 p. 3 (din ghid + interpret; cf. fr. guide-interprète; DMC 1973)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghid1 (persoană) s. m., pl. ghizi

ghid (persoană) s. m., pl. ghizi

ghid, ghizi pl. (cei care arată cuiva drumul), -duri pl. (cărțile ce cuprind indicații de călătorie).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ editat pentru turiști.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.)

GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ editat pentru turiști.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghid (ghízi), s. m. – Călăuză, cicerone. Fr. guide.Der. ghid, s. n. (carte cu informații); ghida, vb. (a călăuzi).

Intrare: ghid (persoană)
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghid
  • ghidul
  • ghidu‑
plural
  • ghizi
  • ghizii
genitiv-dativ singular
  • ghid
  • ghidului
plural
  • ghizi
  • ghizilor
vocativ singular
  • ghidule
  • ghide
plural
  • ghizilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghid, -ă ghid ghidă

  • 1. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare.
    exemple
    • O femeie-ghid care s-a alăturat grupului nostru de la intrare, după ce ne-a făcut lungul istoric al Kremlinului... a început a ne conduce prin curtea largă. STANCU, U.R.S.S. 65.
      surse: DLRLC
    • Am refuzat ghidul... deși poate uneori mi-ar fi fost de folos. SAHIA, U.R.S.S. 17.
      surse: DLRLC

etimologie: