3 definiții pentru ghicitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ghicitură sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 49/4 / V: gâcitură / Pl: ~ri / E: ghici + -itură] Ghicitoare (2).
gâcitură sf vz ghicitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎCITURĂ s. f. (Mold .) Enigmă. Diavolul spăriia oamenii cu gîcituri ce gîciia oamenilor. VARLAAM; cf. N. COSTIN. ♦ Prorocie. Nineviții odinioară supuindu-să gîciturii prorocului. AR, 69. Etimologie: gîci + suf. -tură. Cf. c i m i l i t u r ă. g î c i t o a r e.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ghicitură
gâcitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ghicitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||