10 definiții pentru ghicitoare (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor.

GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură. – Ghici + suf. -tor.

GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m. și f. Persoană care exploatează credulitatea oamenilor, pretinzînd că știe să prezică viitorul. Ceea ce-mi spui, puica mamii, eram să ți-o spui eu mai înainte; căci nu de surda sînt ghicitoare. ISPIRESCU, L. 54.

GHICITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care ghicește; om care practică ghicitul. /a ghici + suf. ~tor

ghicitór, -oáre adj. și s. Vest. Care ghicește (de obiceĭ, Țigancele-s ghicitoare). – În est gî-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghicitoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoárei; pl. ghicitoáre

ghicitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoárei; pl. ghicitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHICITÓR s. prezicător, (înv.) provideț.

GHICITOR s. prezicător, (înv.) provideț.

Intrare: ghicitoare (persoană)
ghicitoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghicitoare
  • ghicitoarea
plural
  • ghicitoare
  • ghicitoarele
genitiv-dativ singular
  • ghicitoare
  • ghicitoarei
plural
  • ghicitoare
  • ghicitoarelor
vocativ singular
  • ghicitoare
  • ghicitoareo
plural
  • ghicitoarelor

ghicitor, -oare (persoană) ghicitoare ghicitor

  • 1. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: prezicător provideț un exemplu
    exemple
    • Ceea ce-mi spui, puica mamii, eram să ți-o spui eu mai înainte; căci nu de surda sînt ghicitoare. ISPIRESCU, L. 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ghici + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09