gherghină³ sf [At: PANȚU, PL.² / V: gheor~, giorgină / Pl: ~ne / E: ger Georgine] (Bot; reg) 1 Dalie (Dahlia variabilis sau cultorum) 2 Planta Georgina variabilis.

gherghină² sf [At: H II, 26 / V: gheor~ / Pl: ~ne / E: ns cf gherghin] (Bot; reg) 1-2 Fructul gherghinului (1-2).

gherghină¹ sf [At: ALRM I/I, h. 50 / Pl: ~ne / E: nct] (Reg) Bărbie.

GHERGHINĂ, gherghine, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori frumoase albe, galbene, roșii sau violete, fără miros (Dahlia variabilis); dalie. Grădina în care mor ultimele gherghine... ANGHEL, PR. 118. Foaie verde ș-o gherghină. ȘEZ. I 236.

GHERGHÍNĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă cu flori în capitule mari, de diferite culori; dalie. /<germ. Georgine

gherghínă f., pl. e (rut. bg. gergina, rus. geor-, d. germ. georgine, în lat. bot. georgina, dalie). Dalie. Floare de dalie. Fruct de gherghin (de păducel).

georgină sf vz gherghină

gheorghină¹ sf vz gherghină²

gheorghină² sf vz gherghină³

giorgină sf vz gherghină³

gheorghină f. Bot. alt nume dat daliei (Georgina): mănâncă gheorghinele și îngână măslinele PANN. [Nemț. GEORGINE].

gherghină (dalie) s. f., g.-d. art. gherghinei; pl. gherghine

gherghină (dalie) s. f., g.-d. art. gherghinei; pl. gherghine

gherghină (dalie) s. f., g.-d. art. gherghinei; pl. gherghine

gherghină, -ne.

GHERGHINĂ s. v. dalie.

GHERGHINĂ s. (BOT.; Dahlia cultorum) dalie, (Transilv. și Maram.) leurdină.

gherghínă (gherghíne), s. f. – 1. Dalie (Dahlia variabilis). – 2. Fruct de păducel. Germ. Georgine (DAR), cf. it. georgina (DAR), cf. it. georgina (Battisti, III, 1789), bg., rut. gergina (după Conev 39, din bg.). Este pop.

DAHLIA Cav., GHEORGHINE, DALIE fam. Compositae. Gen originar din Mexic și Guatemala, cca 15 specii, perene, ierbacee sau semilemnoase, cu rădăcini tuberizate, cărnoase, fasciculate. Tulpini (cca 2 m înălțime) fistuloase, ramificate, glabre sau pubescente. Frunze opuse, penate, eu segmente ovate,. ascuțite, serat-dentate sau incise. Flori simple sau învoalte, cele radiale divers colorate, pe receptacul comun, reunite în calatidii (înconjurate de un invc- lucru dublu serial, cel intern compus din cca 14 foliole, cel extern din 5 foliole) mari, dispuse la vîrful peduncuiilor, axilare, mai întîi pendente. La specia tipică florile centrale sînt galbene, mici, tubuloase, cele marginale liguloase, abia vizibile și viu colorate în roșu-stacojiu. Are numeroase varietăți cu flori de diferite forme și culori (albe, galbene, roșii, violet), cu capitulele voluminoase, avînd toate florile ligulate sau toate tubuloase, cu tuburile largi, divers colorate, uneori unicolore, alteori panașate. înflorește aug.-oct. Fructele sînt achene. (Pl. 28, fig. 162).

Dahlia pinnata Cav. (syn. D. rosea Cav.; D. variabilis Willd. Desf.). Plantă glabră sau pubescentă (peste 1 m înălțime), cu tulpină fistuloasă, ramificată, aspect de tufă, la bază lemnificată. Rădăcini cărnoase, în formă de tuberculi, fuziforme, fasciculate. Frunze mari, opuse, lobate, cu lobii ascuțiți. Flori ligulate, avînd toate culorile afară de albastru (unicolore, striate, punctate sau pătate), dispuse în capitule.