GHEȚAR¹, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).

ghețar [At: MEHEDINȚI, G. F. 98 / Pl: ~i / E: gheață + -ar] 1 sn Masă de gheață (1) perpetuă formată în regiunile alpine și în cele polare care se deplasează lent sub influența gravitației. 2 sm (Îs) ~ plutitor Aisberg. 3 sn Ghețărie. 4 sn Congelator. 5 sm Vânzător de gheață (1). 6 sm (Lpl) Duhuri binevoitoare care alungă grindina.

GHEȚAR¹, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor (2). – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).

GHEȚAR², ghețare, s. n. Dulăpior special în care se țin alimentele la gheață; răcitor.

GHEȚAR ~i m. 1) Masă enormă de gheață persistentă, formată în regiunile polare și alpine, care, sub influența gravitației, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante. * ~ plutitor v. AISBERG. 2) Instalație înzestrată cu bucăți de gheață pentru a răci sau a menține o temperatură scăzută într-un mediu; răcitor. /gheață + suf. ~ar

ghețár m. (d. gheață, după fr. glacier). Grămădire imensă de gheață în munțĭ. S. n., pl. e. Răcitor, frigidar.

ghețar¹ (masă de gheață) s. m., pl. ghețari

ghețar² (răcitor) (înv.) s. n., pl. ghețare

ghețar² (răcitor) (înv.) s. n., pl. ghețare

ghețar (răcitor) s. n., pl. ghețare

ghețar.

GHEȚAR s. răcitor. (Pune carnea la ghețar.)

GHEȚAR s. răcitor. (Pune carnea la ~.)