GENEZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a „Vechiului Testament” și prima dintre cele cinci cărți care alcătuiesc Biblia ebraică (Tora). – Din fr. genèse.

geneză sf [At: ODOBESCU, S. III, 624 / Pl: ~ze / E: fr genèse] 1 Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru Si: naștere, origine. 2 Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. 3 Prima carte a Bibliei.

GENEZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a Bibliei. – Din fr. genèse.

GENEZĂ, geneze, s. f. Procesul formării și al nașterii unei ființe sau a unui lucru; origine. Geneza omului. ▭ Laplace și Newton au dat putința unei explicări a genezei lumilor. MARINESCU, P. A. 33. ♦ Fig. (În legătură cu activitatea spirituală sau artistică) Apariție, creație. Geneza și rostul studielor și publicării ce am întreprins a face în străinătate... mă ținu pînă la un oarecare punt cu mintea, dar nicidecum cu inima, departe de țeară și de institutele ei culturale. ODOBESCU, S. III 624. ♦ (Teol.) Prima carte a Bibliei; cartea facerii.

GENEZĂ s.f. 1. Proces de apariție a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ (Fig.) Apariție, creație. 2. Prima carte a Bibliei. [< fr. genèse, cf. lat., gr. genesis].

GENEZĂ¹ s. f. 1. proces de apariție a unei ființe, a unui lucru sau fenomen; naștere, origine. 2. (fig.) apariție, creație. 3. prima carte a Bibliei. (< fr. genèse, gr. genesis)

GENEZĂ ~e f. Proces de naștere și de dezvoltare a unui lucru sau a unei ființe. /<fr. genese, lat., gr. genesis

geneză f. 1. formațiune, producțiune; 2. numele primei cărți a Bibliei.

*genéză f., pl. e (vgr. génesis. V. gen). Naștere, formațiune, producere. Sistemă cozmogonică. Prima carte a Pentateuculuĭ luĭ Moĭse și a întregiĭ Bibliĭ, unde se vorbește de originea lumiĭ.

geneză (naștere, formare) s. f., g.-d. art. genezei; pl. geneze

geneză (naștere, formare) s. f., g.-d. art. genezei; pl. geneze

geneză s. f., g.-d. art. genezei; pl. geneze

geneză.

!Geneza (carte a Bibliei) s. propriu f. art., neart. Geneză (în ~), g.-d. art. Genezei

GENEZĂ s. 1. v. origine. 2. (BIS.) creație, facere, (înv.) naștere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea ~ei, în Biblie.)

GENEZĂ s. v. apariție, ivire.

GENEZĂ s. 1. origine, (livr.) matrice. (~ unui fenomen.) 2. (BIS.) creație, facere, (înv.) naștere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea ~, în Biblie.)

geneză s. v. APARIȚIE. IVIRE.

Geneza v. Facerea (Geneza).

FACEREA (CARTEA FACERII sau GENEZA), prima carte a „Vechiului Testament” și prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise care alcătuiesc Biblia ebraică (Tora). Considerată de specialiștii epocii moderne ca aparținând mai multor tradiții, F. povestește despre originea lumii și a omului, despre începutul istoriei omenirii, despre relația lui Dumnezeu cu poporul lui Israel, începând cu strămoșul Avraam și terminând cu fiii lui Iacov.

GENEZA v. Facerea.