GAROFIȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă de câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (în sintagmele) Garofiță de munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus). Garofița Pietrei Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus). – Garoafă + suf. -iță.

GAROFIȚĂ ~e f. (diminutiv de la garoafă) Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori de culoare purpurie; garoafă de câmp; garoafă sălbatică. /garoafă + suf. ~iță

garofiță s. f., g.-d. art. garofiței; pl. garofițe

garofiță s. f., g.-d. art. garofiței; pl. garofițe

GAROFIȚĂ s. (BOT.) 1. (Dianthus carthusianorum) garoafă de câmp, garoafă sălbatică, (reg.) cuișoare (pl.), (Transilv.) scânteie. 2. v. garoafă de munte. 3. (Dianthus spiculifolius) (reg.) barba-ungurului. 4. garofiță de grădină (Dianthus barbatus) = garoafă.

Dianthus petraeus Waldst. et Kit., (syn. D. spiculifolius Schur., D. hungaricus Griseb.), « Barba ungurului, Garofiță ». Specie perenă, originară din munții Carpați. Înflorește vara. Flori (lamina celor 5 petale ale corolei este fimbriată pînă la 1/3, scvamele caliciului ovat-eliptice, scurt-aristate) albe, roz, roșii, plăcut mirositoare, dispuse terminal. Fructe, capsule galbene. Plantă erbacee cu numeroase tulpini patrunghiulare, netede, îndesuit-tufoase, rar multiflore. Frunze verzi, 1 mm lățime, liniar-subulate cu 3 nervuri, pe margini cu peri scurți și rigizi.