GARDENIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale și subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, care se cultivă și la noi ca plantă decorativă (Gardenia). – Din fr. gardénia.

gardenie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr gardénia] Plantă lemnoasă tropicală și subtropicală, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, cu miros plăcut, care se cultivă la noi ca plantă decorativă (Gardenia).

GARDENIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale și subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, care se cultivă și la noi ca plante decorative (Gardenia). – Din fr. gardénia.

GARDENIE, gardenii, s. f. Mic arbust originar din Extremul Orient, cu flori mari, albe și foarte mirositoare, cultivat și la noi ca plantă ornamentală (Gardenia).

GARDENIE s.f. Arbust originar din Extremul Orient, cu flori albe, frumoase și plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. [Gen. -iei. / < fr. gardénia].

GARDENIE s. f. arbust tropical cu flori albe, frumoase și plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. (< fr. gardénia)

GARDENIE ~i f. Arbust exotic cu frunze persistente și cu flori mari albe, plăcut mirositoare, cultivat în scopuri decorative. /<fr. gardénia

gardenie f. arbust cu flori mirositoare.

*gardénie f. (d. botanistu Scoțian Garden, † 1792, al căruĭ nume înseamnă „grădină”, germ. garten, și în onoarea căruĭa Linné a numit această plantă). Un gen de plante rubiacee ornamentale cu florĭ marĭ și frumoase.

gardenie (desp. -ni-e) s. f., art. gardenia (desp. -ni-a), g.-d. art. gardeniei; pl. gardenii, art. gardeniile (desp. -ni-i-)

gardenie (-ni-e) s. f., art. gardenia (-ni-a), g.-d. art. gardeniei; pl. gardenii, art. gardeniile (-ni-i-)

gardenie s. f. (sil. -ni-e), art. gardenia (sil. -ni-a), g.-d. art. gardeniei; pl. gardenii, art. gardeniile (sil. -ni-i-)