13 definiții pentru garant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

garant, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 455 / Pl: ~nți, ~e / E: fr garant] 1-2 smf, a (Persoană sau instituție) care garantează (1) cu anumite bunuri care-i aparțin pentru cineva Si: (pop) chezaș. 3 a (Spc; îs) Puterile ~e Nume dat statelor care au recunoscut actul politic al unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859. 4 (Frm; iuz; îe) A purta ~(ă) A garanta (1).

GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană care garantează pentru cineva sau ceva, care răspunde cu averea sa pentru datoria altuia; (învechit) chezaș. Garantul răspunde față de creditori.

GARÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care garantează cu bunurile sale plata datoriei, a obligației cuiva; chezaș. [< fr. garant].

GARÁNT, -Ă s. m. f. cel care garantează cu veniturile sau averea sa obligațiile unui debitor față de creditor. (< fr. garant)

GARÁNT ~ți m. Persoană sau instituție care dă o garanție. /<fr. garant.

garant m. 1. cel ce răspunde de fapta sa sau de a altuia; 2. Jur. cel ce răspunde de datoria altuia, chezaș.

*garánt, -ă s. și adj. (fr. garant, vfr. guarant, *guerent, d. vgerm. wërento, d. wëren, a garanta, ngerm. gewähren. V. varant). Chezăș, cel ce răspunde de fapta saŭ datoria altuĭa saŭ și de a luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

garánt s. m., pl. garánți

garánt s. m., pl. garánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GARANT s. (JUR.) cauțiune, fidejusor, (pop.) chezaș, (înv.) platnic, sodăș. (El este considerat ~ pentru debitor.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GARÁNT (< fr.) s. m. (Dr.) Persoană care dă o garanție (care garantează).

Intrare: garant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garant
  • garantul
  • garantu‑
plural
  • garanți
  • garanții
genitiv-dativ singular
  • garant
  • garantului
plural
  • garanți
  • garanților
vocativ singular
  • garantule
  • garante
plural
  • garanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

garant, -ă garant garantă

  • 1. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: chezaș, -ă (persoană) un exemplu
    exemple
    • Garantul răspunde față de creditori.
      surse: DLRLC

etimologie: