5 definiții pentru gamogeneză
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gamogeneză sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: gamo- + geneză] (Blg) Reproducere a unui organism prin contopirea gameților Si: reproducere sexuată.
GAMOGENEZĂ s.f. (Biol.) Reproducere a unui organism vegetal prin contopirea gameților; reproducere sexuată. [Cf. gr. gamos – căsătorie, genesis – naștere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GAMOGENEZĂ s. f. reproducere sexuată a unui organism vegetal prin fuziunea gameților; gamogonie. (< fr. gamogenèse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gamogeneză s. f., pl. gamogeneze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
GAMO- „fecundație, copulație, reproducere”. ◊ gr. gamos „unire, căsătorie” > fr. gamo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. gamo-. □ ~biu (v. -biu), s. n., organism aparținînd generației sexuate, în cazul alternanței de generații; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe concrescute; sin. gamocarpic; ~cit (v. -cit), s. n., celulă sexuată; ~dem (v. -dem), adj., s. n., (populație) ai cărei membri se încrucișează liber; ~desmie (v. -desmie), s. f., concreștere a fasciculelor din stelul vegetal; ~dromi (v. -drom), adj., s. m. pl., (pești) care întreprind migrații pentru reproducere; ~fază (v. -fază), s. f., stare a celulelor sexuale în care nucleele au numai o jumătate din numărul de cromozomi; sin. fază haploidă; ~fil (v. -fil2), adj., s. f., (floare) ale cărei elemente morfologice sînt unite sau concrescute; ~filie (v. -filie2), s. f., fenomen de concreștere a frunzelor; ~fob (v. -fob), adj., stăpînit de gamofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de căsătorie; ~gemie (v. -gemie), s. f., fenomen de concreștere a mugurilor; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un organism) rezultat în urma unui proces de sexualitate (fecundație); ~geneză (v. -geneză), s. f., înmulțire a unui organism prin unirea gameților; sin. gamogonie; ~gonie (v. -gonie), s. f., gamogeneză*; ~logie (v. -logie1), s. f., tratat asupra căsătoriei; ~man (v. -man1), adj., s. m., (persoană) care prezintă gamomanie; ~manie (v. -manie), s. f., stare psihică patologică a unor erotomani de a cere în căsătorie toate femeile întîlnite; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică realizată prin excitarea produsului fecundației în cursul dezvoltării sale; ~petale (v. -petal), adj., s. f. pl., (flori) cu petalele concrescute; ~stelie (v. -stelie), s. f., prezența mai multor cilindri vegetali centrali avînd stelurile concrescute; ~stil (v. -stil), adj., cu stilele concrescute; ~tal (v. -tal), s. n., organ vegetativ rudimentar, producător și purtător de gameți.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gamogenezăsubstantiv feminin
- 1. Reproducere a unui organism vegetal prin contopirea gameților; reproducere sexuată. DNsinonime: gamogonie
etimologie:
- gamogenèse MDN '00