gamaglobulină sf [At: DEX / Pl: ~ne / E: fr gammaglobuline] Proteină din plasma sangvină a persoanelor imune.

GAMAGLOBULINĂ s.f. (Biol.) Substanță proteică din plasma sanguină în care se găsesc anticorpii. [< fr. gamma-globuline].

GAMAGLOBULINĂ s. f. proteină din plasma sangvină în care se găsesc anticorpii. (< fr. gammaglobuline)

gamaglobulină s. f. (biol.) Proteină din plasma sanguină a persoanelor imune ◊ „Medicii așteptau reacțiile – febră, schimbarea coloritului pielii, tulburări digestive etc. – și începeau «tratamentul»: injecții, în doze variate, cu gama-globulină. Comportarea organismului copiilor-cobai era înregistrată cu maximum de rigoare științifică.” I.B. 31 V 67 p. 4; v. și R.l. 2 XI 79 p. 6 (din fr. gammaglobuline; PR 1959; DZ; DEX, DN3)

GAMAGLOBULINĂ f. Substanță proteică din plasma sangvină cu proprietăți antimicrobiene, folosită în medicină ca preparat imunizant. /<fr. gamma-globuline

gamaglobulină (desp. -ma-glo-) s. f., g.-d. art. gamaglobulinei; pl. gamaglobuline

gamaglobulină (-ma-glo-) s. f., g.-d. art. gamaglobulinei; pl. gamaglobuline

gamaglobulină s. f. (sil. -glo-) → globulină

GAMAGLOBULINĂ s. (BIOL.) imunoglobulină.

GAMMAGLOBULINĂ s. (BIOL.) imunoglobulină.

GAMMAGLOBULÍNE (< fr.) s. f. pl. (BIOCHIM.) Substanțe proteice cu acțiune antimicrobiană specifică, prezente în sângele persoanelor imune; inoculate la om sau la animale, determină o stare de imunitate temporară față de infecții; imunoglobuline.