galeș² sn [At: ANON. CAR. / E: pbl ger gallische (Leinwand)] (Îvr) Un fel de pânză.

galeș¹, ~ă [At: DRĂGHICI, R. 5 / V: (reg) ~liș / Pl: ~i, ~e / E: bg калеч] 1-2 a, av (D. ochi și privire, d. glas) Duios. 3 (D. oameni) Melancolic.

GALEȘ, -Ă, galeși, -e, adj. (Despre ochi sau privire, rar despre glas; p. ext. despre persoane) 1. Drăgăstos, cald, duios. Veni zîmbitoare spre Radu, sorbindu-l cu ochii ei mari, înduioșați și galeși. VLAHUȚĂ, O. A. 124. E sfios ca și copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sînt ochii, Ca și ochii de vădană. EMINESCU, O. I 109. Zicînd aceste cuvinte, ea mi-a aruncat o căutătură lungă și galeșă, care m-a străpuns. ALECSANDRI, T. 1302. ◊ (Adverbial) Ai luat-o de mijloc și te uitai la ea așa galeș. CARAGIALE, O. III 34. (Metaforic) Iată că o broască țestoasă ieșise pe luciul apei și se uita galeș la dînsul. ISPIRESCU, L. 34. O porumbiță... gunguni galeș în limba ei cea păsărească. ODOBESCU, S. III 199. 2. Melancolic, trist. De la o vreme, Veronica era tot galeșă și visătoare. GALACTION, O. I 318. Ce te uiți cu ochii galeși la copacii triști și goi Și oftezi, dînd pas gîndirii să mai lunece-napoi? VLAHUȚĂ, O. A. 34. Ridică... drăgălașii ei ochi albaștri muiați într-o rouă de lacrimi și, cu glas obidit și galeș, îi răspunse... ODOBESCU, S. I 129. ◊ (Metaforic) Era o zi galeșă de sfîrșit de septembrie. GALACTION, O. I 98. – Variantă: galiș, -ă (CREANGĂ, P. 116) adj.

GALEȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre ochi, privire, voci) Care este plin de dragoste; drăgăstos. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește o stare sufletească apăsătoare; plin de melancolie; melancolic. /<bulg. kaleš

GALEȘ s.n. (Ban.) Un fel de pînză. Galésh. Tella gallica. AC, 340. Etimologie: germ. gallische Leinwand.

gàleș a. 1. duios, languros: priviri galeșe; 2. lânced, melancolic: era tot cam galeș ISP. [Cf. bulg. GALEN, galeș].

gáleș, -ă adj. (bg. kaléš, în Mac. galéš, cu ochĭ negrĭ, frumos, poate infl. și de gálen, delicat, moleșit). Fam. Melancolic, duĭos, amoros: privirĭ galeșe. Adv. A te uĭta galeș. V. oacheș.

galiș, ~ă a, av vz galeș¹

galeș adj. m., pl. galeși; f. galeșă, art. galeșa; pl. galeșe

galeș adj. m., pl. galeși; f. galeșă, art. galeșa; pl. galeșe

galeș adj. m., pl. galeși; f. sg. galeșă, art. galeșa, pl. galeșe

galeș, pl. galeși, f. galeșă, pl. galeșe

galeș, -șă.

GALEȘ adj. v. drăgăstos.

GALEȘ adj. drăgăstos, languros, tandru. (I-a aruncat o privire ~.)

galeș (galeși), – 1. Iubitor, drăgăstos, duios. – 2. Melancolic. Sl. (bg., sb.) galiti „a tînji”, confundat cu sb. gao, gal(eša) „negru”, bg. kaleš „cu ochi negru”, cf. mr., megl. caleș „(oaie) cu ochi negri”, de unde ngr. ϰάλεσια, alb. kalješ, cf. galiță. Influența lui kaleš este evidentă mai ales prin faptul că acest cuvînt se folosește aproape exclusiv cu privire la ochi. Totuși, der. directă de la kaleš (Berneker 293; DAR), nu este probabilă; mai curînd este vorba de un der. de la vb. galiti, ca bg. galen „fraged”, cu schimbare de suf. ca urmare a contaminării menționate (cf. Lowë 50). – Der. îngălișat, adj. (rar, melancolic, trist).

galeș (galeșe), s. n. – (Înv.) Varietate de pînză. Germ. gallisch (DAR). Sec. XVIII.

GALEȘ, lac de origine glaciară, situat în E M-ților Retezat, la obârșia văii omonime, la 2.040 m alt. Supr.: 3,68 ha; ad. max.: 20,5 m.

Ioan de la Galeș (sec. 18), sfânt mărturisitor, unul dintre cei mai îndrăzneți apărători ortodocși împotriva încercărilor autorității habsburgice de a-i înstrăina de „legea strămoșească”. Arestat în 1756, a fost dus în lanțuri la Sibiu și apoi în închisoarea cetății Deva din ordinul Mariei Tereza. A fost mutat în închisoarea din Graz (Austria) și mai târziu la Kufstein, unde a murit după 24 de ani de temniță grea. Împreună cu Moise Măcinic, a fost canonizat de Sf. Sinod al Bis. Ortodoxe Române la 20 iunie 1992. Este sărbătorit la 21 octombrie.