GABION, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.

gabion sn [At: COSTINESCU / P: ~bi-on / Pl: ~oane / E: fr gabion] Coș de nuiele sau sârmă umplut cu pământ, pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la repararea tranșeelor etc.

GABION, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.

GABION, gabioane, s. n. (Tehn.) Coș de nuiele sau de sîrmă, care se umple cu pietriș, cu bolovani sau cu pămînt și care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. – Pronunțat: -bi-on.

GABION s.n. 1. Coș umplut cu pietriș sau cu pămînt, care servește la construirea barajelor, la îndiguiri etc. 2. Coș de nuiele umplut cu pămînt, care apără pe soldați ca un parapet la asedierea cetăților etc. [Pron. -bi-on, pl. -oane. / cf. fr. gabion, it. gabbione].

GABION s. n. coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pietriș ori bolovani de râu, [folosit]^[1] la consolidarea unor taluzuri, maluri ale cursurilor de apă, diguri etc. (< fr. gabion, it. gabbione) modificată

GABION ~oane n. Coș de nuiele sau de sârmă, umplut cu pietriș sau cu alt material rezistent la apă și folosit pentru a întări malurile apelor sau diferite construcții hidraulice. /<fr. gabion

*gabión n., pl. oane (fr. gabion, d. it. gabbione, augm. d. gabbia, cușcă. V. gabie). Arm. Coș cilindric fără fund (hodorob) întrebuințat în războĭ p. a stabili răpede parapete de pămînt.

gabion (desp. -bi-on) s. n., pl. gabioane

gabion (-bi-on) s. n., pl. gabioane

gabion s. n. (sil. -bi-on), pl. gabioane