11 definiții pentru ga ga-ga


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ga i [At: CREANGĂ, P. 43 / E: fo] (Rep) Cuvânt care imită strigătul gâștelor.

GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee.

GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee.

GA interj. (Repetat) Onomatopee care redă gîgîitul gîștelor. Gînsacul... țipa cît îi lua gura: ga, ga, ga, ga! CREANGĂ, P. 43.

GA interj. (se folosește, repetat, pentru a reda strigătul gâștelor sau pentru a le chema). /Onomat.

pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.[1]

  1. De fapt: re, mi, fa, sol, la, si, do. — Octavian Mocanu

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ga interj. – Exprimă gîngureala copiilor și strigătul gîștelor. – Var. gaga, gîga. Creație expresivă. – Der. gîgîi, vb. (despre gîște, a striga), cf. sl. gagati, germ. gackern; gîgîială (var. gîgîitură), s. f. (strigăt al gîștelor); gîgă, s. m. (copil; Bulă, personificare a copilului care le știe pe toate); gagă (var. gîgă, gaică), s. f. (mamă; soră mai mare); gîgîli (var. găgăli), vb. (despre rațe, a striga; despre copii, a gînguri); gîgîlice, s. f. (micuț, mititel; obiect mic); ghirghilic, s. m. (copil, copilaș); gîgîțele, s. f. pl. (anemonă, Anemona pulsatilla); gîgău (var. găgău), s. n. (Trans., terci); găgăuț(ă), s. m. (prost, tont); găgăuție, s. f. (prostie). Cf. gîng-, gogă, gaie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ga 1. (gr. γα), denumire dată în muzica psaltică biz. unuia din cele șapte sunete diatonice, care corespunde în nomenclatura silabică lui fa*. 2. Numele celui de-al treilea sunet în gama* indiană.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ga subst. Treapta (nota) a treia pe scara (gama) muzicii bisericești psaltice, situată între „vu” și „di”. – Din g(ama) și a (vocală de legătură).

Intrare: ga
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ga
ga-ga interjecție
interjecție (I10)
  • ga-ga

ga ga-ga

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care imită strigătul gâștelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Gînsacul... țipa cît îi lua gura: ga, ga, ga, ga! CREANGĂ, P. 43.
      surse: DLRLC

etimologie: