16 definiții pentru gălăgie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂLĂGÍE s. f. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [Var.: (reg.) hălăgíe s. f.] – Et. nec.

GĂLĂGÍE s. f. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [Var.: (reg.) hălăgíe s. f.] – Et. nec.

gălăgie sf [At: GHICA, S. 50 / V: (Mol) hă~ / E: pbl gălăgi + -ie] 1 Zgomot mare de oameni care strigă, vorbesc prea tare, se ceartă, se bat etc. Si: hărmălaie, larmă, (pop) vuiet, (reg) holcă, lolăt, toi. 2 Zgomot produs de mașini, aparate. 3 (Eng[1]) Ceartă.

  1. Prescurtare nedefinită. Posibil reg (regionalism)? — cata

GĂLĂGÍE s. f. Zgomot mare făcut mai ales de oameni cînd rîd și vorbesc sau cînd strigă și se ceartă; larmă, tărăboi. V. hărmălaie. Gălăgia parcă s-a depărtat. Au ieșit de mult din Moși. PAS, Z. I 127. La circiuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. REBREANU, R. II 98. Aud gălăgia mulțimii de școlari la ceasul ieșirii. VLAHUȚĂ, O. A. 234. Și pentru ce vă sfădiți voi?... căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva, și tot îl deșteptați. ISPIRESCU, L. 215. – Variantă: (regional) hălăgíe (CONTEMPORANUL, I 234, CREANGĂ, A. 40) s. f.

GĂLĂGÍE f. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; zarvă. [G.-D. gălăgiei] /cf. ucr. galas

gălăgie f. mare sgomot, larmă confuză. [Cf. rut. GALAS, larmă].

gălăgíe (vest) și hălăgíe (est) f. (rudă cu rut. galáĭkati, ceh. halušiti, a face huĭet, ș. a. Bern. 1, 293. Cp. și cu gălămoz 2). Tărăboĭ, mare zgomot de vocĭ: copiiĭ fac gălăgie, un bețiv făcea gălăgie pe stradă. V. larmă.

HĂLĂGÍE s. f. v. gălăgie.

hălăgie f. Mold. gălăgie: săturându-se de atâta hălăgie CR. [Cf. pol. HALAS (rut. GALAS), gălăgie].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gălăgie s. f., art. gălăgia, g.-d. gălăgii, art. gălăgiei

gălăgíe s. f., art. gălăgía, g.-d. gălăgíi, art. gălăgíei; pl. gălăgíi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GĂLĂGÍE s. 1. v. hărmălaie. 2. v. zgomot.

GĂLĂGIE s. 1. balamuc, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.) 2. freamăt, larmă, tumult, vuiet, zgomot. (Ce ~ se aude?)

Gălăgie ≠ liniște, muțenie, tăcere, liniștit

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gălăgie, gălăgii s. f. 1. vorbărie. 2. protest.

GĂLĂGIE bahaus, chiloman, circ, circăreală, haloimăs, iureș, muzică, șucăr, țigănie, zaur.

Intrare: gălăgie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălăgie
  • gălăgia
plural
genitiv-dativ singular
  • gălăgii
  • gălăgiei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălăgie
  • hălăgia
plural
genitiv-dativ singular
  • hălăgii
  • hălăgiei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gălăgiesubstantiv feminin

  • 1. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gălăgia parcă s-a depărtat. Au ieșit de mult din Moși. PAS, Z. I 127. DLRLC
    • format_quote La cîrciuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. REBREANU, R. II 98. DLRLC
    • format_quote Aud gălăgia mulțimii de școlari la ceasul ieșirii. VLAHUȚĂ, O. A. 234. DLRLC
    • format_quote Și pentru ce vă sfădiți voi?... căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva, și tot îl deșteptați. ISPIRESCU, L. 215. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.