7 definiții pentru găurit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

găurit1 sn [At: ȘEZ. IV, 156 / P: gă-u~ / Pl: ~uri / E: găuri] 1-3 Găurire (1-3).

GĂURÍT1 s. n. Găurire. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

GĂURÍT1 s. n. Găurire. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

GĂURÍT1 s. n. Găurire. Găuritul metalelor. – Pronunțat: gă-u-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂURIT s. găurire, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.)

Intrare: găurit (s.n.)
  • silabație: gă-u-rit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găurit
  • găuritul
  • găuritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • găurit
  • găuritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găurit (s.n.)