12 definiții pentru gătit (adj.) gătat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂTÍT2, -Ă, gătiți, -te, adj. 1. Care este îmbrăcat frumos, îngrijit, dichisit, împodobit. 2. (Despre mâncăruri) Care este preparat, pregătit (la foc). 3. (Reg.) Sfârșit, isprăvit. [Var.: (reg.) gătát, -ă adj.] – V. găti.

GĂTÍT2, -Ă, gătiți, -te, adj. 1. Care este îmbrăcat frumos, îngrijit, dichisit, împodobit. 2. (Despre mâncăruri) Care este preparat, pregătit (la foc). 3. (Reg.) Sfârșit, isprăvit. [Var.: (reg.) gătát, -ă adj.] – V. găti.

gătit2, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 123 / V: (reg) ~tat / Pl: ~iți, ~e / E: găti] 1 (D. mâncăruri) Preparat (la foc). 2 Îmbrăcat frumos, îngrijit, dichisit. 3 (Reg) Care a fost sfârșit, isprăvit. 4 (Pop) Pregătit.

GĂTÍT, -Ă, gătiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Îmbrăcat (frumos), împodobit, dichisit. Fetele erau cu capetele goale gătite cu flori de grădină. SADOVEANU, O. VII 60. Ard vesele flăcări pe vatră; Și-ai casei, la masă, gătiți, Vin oaspeți, și cînele latră. COȘBUC, P. II 46. Flăcăii, gătiți frumos, ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat. CREANGĂ, A. 123. ◊ Fig. Bulevardul gării se întinde către inima orașului, curat și gătit cu tei. SAHIA, N. 54. 2. (Despre mîncări) Preparat, pregătit (la foc). Mama lui Abu-Hasan, pricepută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mîncări: niște porumbei gătiți cu zarzavaturi și cu orez, apoi o gîscă la tavă și pe urmă un clapon fript. CARAGIALE, O. III 63. – Variantă: (Transilv., 1) gătát, -ă (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424) adj.

gătit a. 1. preparat; 2. împodobit; 3. copt, fiert (de bucate).

gătit, -ă adj. Terminat. Pregătit, preparat. Ornat cu toaleta făcută: o cocoană gătită de bal.

GĂTÁT, -Ă adj. v. gătit2.

GĂTÁT, -Ă adj. v. gătit2.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂTÍT adj. 1. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, îngrijit, spilcuit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cinaș, (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Om ~.) 2. v. împodobit. 3. pregătit, preparat, (înv.) prefăcut. (Mâncare ~.)

GĂTIT adj. 1. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, îngrijit, spilcuit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cinaș, (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Om ~.) 2. decorat, împodoiit, înfrumusețat, ornamentat, ornat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (O clădire frumos ~.) 3. pregătit, preparat, (înv.) prefăcut. (Mîncare ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gătát, -ă, gătați, -te, adj. – 1. Terminat. 2. Aranjat, îmbrăcat cu haine de sărbătoare: „Unde meri, mândruț, gătat?” (Memoria, 2001: 98). – Din găta.

gătát, -ă, adj. – Aranjat, îmbrăcat cu haine de sărbătoare: „Unde meri, mândruț, gătat?” (Memoria 2001: 98). – Din găta.

Intrare: gătit (adj.)
gătit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gătit
  • gătitul
  • gătitu‑
  • găti
  • gătita
plural
  • gătiți
  • gătiții
  • gătite
  • gătitele
genitiv-dativ singular
  • gătit
  • gătitului
  • gătite
  • gătitei
plural
  • gătiți
  • gătiților
  • gătite
  • gătitelor
vocativ singular
plural
gătat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gătat
  • gătatul
  • gătatu‑
  • găta
  • gătata
plural
  • gătați
  • gătații
  • gătate
  • gătatele
genitiv-dativ singular
  • gătat
  • gătatului
  • gătate
  • gătatei
plural
  • gătați
  • gătaților
  • gătate
  • gătatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gătit (adj.) gătat

etimologie:

  • vezi găti
    surse: DEX '09 DEX '98