6 definiții pentru găletar galatar gălețar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

găletar [At: I. CR. III, 253 / V: ~ețar sn / Pl: ~e și ~i sm / E: găleată + -ar] 1 sn (Mol) Ciubăr eliptic, cu fundul mai mic decât gura, în care se spală rufele Cf hârlău. 2 sm (Pop) Persoană care face găleți. 3 sm (Pop) Cel care duce zidarilor varul cu găleata. 4 (Psr; reg) Cel care mulge oile (în găleată).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

găletár, găletáre, s.n. (reg.) găleată mare, balie (pentru spălat rufe).

găletár n., pl. e (d. găleată). Mold. sud. Balie, baĭe, găleată mare de spălat rufele.

găletár, găletari, s.m. – Cel care mulge (oile) în găleată; mulgar: „Hăi, voi mare găletari, / Da’ la oi îmblatu-v-ați?” (Papahagi, 1925: 321; Săcel). ♦ (onom.) Găletaru, nume de familie în Maramureș. – Din găleată (< lat. galleta) + suf. -ar (Scriban, MDA).

Intrare: găletar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găletar
  • găletarul
  • găletaru‑
plural
  • găletare
  • găletarele
genitiv-dativ singular
  • găletar
  • găletarului
plural
  • găletare
  • găletarelor
vocativ singular
plural
galatar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gălețar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)