12 definiții pentru gârbiță (greabăn)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GÂRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, sb. grbica.
gârbiță1 sf [At: COSTINESCU / V: gar~, ~rghi~ / Pl: ~țe / E: srb grbica] (Pop) 1 (La animale) Greabăn. 2 (La oameni) Ceafă. 3 (Fig; rar) Trufie. 4 (Îe) A muia cuiva ~ța A înfrânge cuiva trufia, ifosele, încăpățânarea. 5 (Ban) Pielea care atârnă la gâtul boilor. 6 (Pop; îf ~rghi~) O parte a căruței. 7 (Bot; reg) Plantă erbacee acoperită cu solzi și flori mari, violete (Limodorum abortivum).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, scr. grbica.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gârbiță f. 1. grebenul calului; 2. grumazul boului; 3. (ironic) spatele: îi dete după ceafă câțiva pumni de-i mută gârbița ISP. [Vechiu-rom. gârbă, spinare = slav. GRŬBŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
garbiță sf vz gârbiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎRBIȚĂ, gîrbițe, s. f. (Rar; la animale) Greabăn, (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gîrbița = a înfrînge (cuiva) trufia, a-i lua piuitul. Și-i dete după ceafă vro cîțiva pumni de ceia înghesuiții, de-i muie gîrbița. ISPIRESCU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîrbiță f., pl. e (d. gîrb saŭ sîrb. grbica, gheb mic). Rar. Greabăn (la vite), ceafă, cerbice (la oamenî). A muĭa gîrbița, a înfrînge îndărătnicia. O plantă din familia orchideelor, cu florĭ marĭ violete deschise (limodórum abortivum).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gârbiță s. f., g.-d. art. gârbiței; pl. gârbițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gârbiță s. f., g.-d. art. gârbiței; pl. gârbițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gârbiță s. f., g.-d. art. gârbiței; pl. gârbițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GÂRBIȚĂ s. v. ceafă, greabăn, grumaz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gîrbiță s. v. CEAFĂ. GREABĂN. GRUMAZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gârbiță, gârbițesubstantiv feminin
- 2. La oameni: ceafă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ceafă
- A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge (cuiva) trufia, a obliga să se supună. DEX '09 DLRLC
- Și-i dete după ceafă vro cîțiva pumni de ceia înghesuiții, de-i muie gîrbița. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
-
-
etimologie:
- gărbica DEX '98 DEX '09
- grbica DEX '98 DEX '09