8 definiții pentru găurit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GĂURIT1 s. n. Găurire. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.
GĂURIT1 s. n. Găurire. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
găurit1 sn [At: ȘEZ. IV, 156 / P: gă-u~ / Pl: ~uri / E: găuri] 1-3 Găurire (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂURIT1 s. n. Găurire. Găuritul metalelor. – Pronunțat: gă-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
găurit (desp. gă-u-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
găurit (gă-u-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
găurit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GĂURIT s. v. găurire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GĂURIT s. găurire, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: gă-u-rit
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
găuritsubstantiv neutru
- 1. Bortelire, găunire, găurire, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Găuritul metalelor. DLRLC
-
etimologie:
- găuri DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.