27 de definiții pentru gărgăun

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂRGĂUN, gărgăuni, s. m. 1. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară; bărzăun (Vespa crabro). 2. Fig. (La pl.) Pretenții nejustificate, fumuri. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut. A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are. [Var.: gărgăune s. m.] – Et. nec.

GĂRGĂUN, gărgăuni, s. m. 1. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară; bărzăun (Vespa crabro). 2. Fig. (La pl.) Pretenții nejustificate, fumuri. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut. A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are. [Var.: gărgăune s. m.] – Et. nec.

gărgăun sm [At: DOSOFTEI, V. S. 78/2 / V: ~e, gărgăuan, ~ă sf / Pl: ~i / E: nct] 1 (Ent) Viespe mare de pădure, cu ac veninos, cu aripile și inelele de pe burtă galbene, iar restul corpului cenușiu, care scoate un bâzâit puternic atunci când zboară Si: albina-țiganului, bărzăun, bândoan, bâzălău, bâzgar, găun, (reg) găunoi, viespar, viespar-rău, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, viespoi (Vespa crabo). 2 (Fig; lpl) Pretenții nejustificate, extravagante, fumuri, toane. 3 (Îe) A fi cu (sau a avea) ~i la (sau în) cap A avea idei ciudate, extravagante. 4 (Îae) A fi extrem de încrezut. 5 (Îe) A-i intra (cuiva) ~i în cap A deveni ciudat, extravagant sau încrezut. 6 (Îe) A-i scoate (cuiva) ~ii din cap A determina pe cineva să renunțe la ideile ciudate, extravagante sau grandomane pe care le are. 7 (Pop; fig; d. oameni) Hrăpăreț. 8 (Reg; fig) Om avut, zgârcit și mândru. 9 (Reg; fig) Copil rău și hrăpăreț. 10 (Trs; Buc) Poreclă dată țiganilor pentru îndrăzneala cu care umblă la cerșit. 11 (Gmț) Păduche. 12 (Ent; pop) Bărzăun. 13 (Reg) Bondar.

GĂRGĂUN, gărgăuni, s. m. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos; zboară, producînd un zumzăit puternic (Vespa crabro); bărzăun (2). ◊ Expr. (În legătură cu verbele «a avea», «a umbla», «a i se urca» etc.) Gărgăuni în (sau la) cap = toane, capricii, fumuri, idei extravagante. Se pot împăca, dacă nu li se urcă gărgăunii la cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 175. Caută-ți de drum și nu umbla cu gărgăunii în cap. CREANGĂ, P. 81. Ți-au intrat în cap gărgăuni... Vrei s-agiungi senator! ALECSANDRI, T. 1276. A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a vindeca de toane, capricii, fumuri, idei extravagante. În ce fel puteau să-i scoată gărgăunii? PAS, Z. I 180. Ia stați oleacă, să vă scot eu gărgăunii din cap! CREANGĂ, A. 79.

GĂRGĂUN ~i m. Viespe mare de pădure cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; viespar. * A avea ~i în cap a avea idei, gânduri ciudate, extravagante. A scoate cuiva ~ii din cap a face pe cineva să renunțe la ideile sale ciudate, extravagante. /Orig. nec.

gărgăun m. 1. cea mai mare viespe cu acul înțepător și veninos, sbârnâe tare când sboară (Vespa crabro); 2. fig. capriciu bizar, fantazie: are gărgăuni în cap. [Dial. găun: origină necunoscută].

gărgăún m. (lat. crabro, pop. *grabro, -ónis, de unde s’a făcut *grăurun apoĭ, poate infl. de gărgăriță, gărgăun). O vĭespe foarte mare cu dungĭ transversale galbene saŭ și neagră albăstruĭe strălucitoare (vespa crabro). Un fel de vĭermĭ care se fac la coarnele berbecilor și-ĭ fac să aĭbă gust de luptă. Fig. Iron. A avea gărgăunĭ (greĭerĭ, stiglețĭ) la cap, a fi cam nebun. – Și găun și bărzăun. V. bondar, grăunte.

GĂRGĂUNE s. m. v. gărgăun.

GĂRGĂUNE s. m. v. gărgăun.

BARZAON sm. Trans. (MAR.) 🐙 1 BĂRZĂUN1 2 – GĂRGĂUN1 .

BĂRDĂUN(E) sm. Băn. Olten. 🐙 = GĂRGĂUN1.

BĂRNĂUZ sm. Băn. 🐙 1 = BĂRZĂUN 2 = GĂRGĂUN.

BĂRZĂUN(E) sm. 🐙 1 Insectă ceva mai mare și mai groasă decît albina, cu corpul vărgat acoperit cu perișori, și care produce o miere aproape tot așa de gustoasă ca a albinei, dar mai lichidă; își face cuibul prin paie sau în gropițe în pămînt; produce, cînd sboară, un fel de sbîrnăitură caracteristică (Bombus terrestris) (🖼 391): un bărzăune negru-galben se luptase cu un paianjin ma mare decît dînsul (BR.-VN.) 3 = GĂRGĂUN1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GĂRGĂUN s. (ENTOM.; Vespa crabro) bărzăun, (reg.) băzgăun, bâzălău, bâzgar, tăun, albina-țiganului, albină-țigănească, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, (Transilv.) găun, găunoi, (Bucov.) viespar, viespoi.

GĂRGĂUN s. (ENTOM.; Vespa crabro) bărzăun, (reg.) băzgăun, bizălău, bîzgar, tăun, albina-țiganului, albină-țigănească, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, (Transilv.) găun, găunoi, (Bucov.) viespar, viespoi.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea gărgăuni la cap expr. a avea idei ciudate / extravagante

a scoate (cuiva) gărgăunii din cap expr. a face (pe cineva) să renunțe la ideile sale ciudate / extravagante.

Intrare: gărgăun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gărgăun
  • gărgăunul
  • gărgăunu‑
plural
  • gărgăuni
  • gărgăunii
genitiv-dativ singular
  • gărgăun
  • gărgăunului
plural
  • gărgăuni
  • gărgăunilor
vocativ singular
plural
gărgăune substantiv masculin
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gărgăune
  • gărgăunele
plural
  • gărgăuni
  • gărgăunii
genitiv-dativ singular
  • gărgăune
  • gărgăunelui
plural
  • gărgăuni
  • gărgăunilor
vocativ singular
plural
bâzgăun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bândaon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gărgăună
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârgăuan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gărgăun, gărgăunisubstantiv masculin

  • 1. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară (Vespa crabro). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bărzăun
  • 2. figurat (la) plural Pretenții nejustificate, fumuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se pot împăca, dacă nu li se urcă gărgăunii la cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 175. DLRLC
      • format_quote Caută-ți de drum și nu umbla cu gărgăunii în cap. CREANGĂ, P. 81. DLRLC
      • format_quote Ți-au intrat în cap gărgăuni... Vrei s-agiungi senator! ALECSANDRI, T. 1276. DLRLC
    • chat_bubble A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În ce fel puteau să-i scoată gărgăunii? PAS, Z. I 180. DLRLC
      • format_quote Ia stați oleacă, să vă scot eu gărgăunii din cap! CREANGĂ, A. 79. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.