6 definiții pentru găletar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
găletar [At: I. CR. III, 253 / V: ~ețar sn / Pl: ~e și ~i sm / E: găleată + -ar] 1 sn (Mol) Ciubăr eliptic, cu fundul mai mic decât gura, în care se spală rufele Cf hârlău. 2 sm (Pop) Persoană care face găleți. 3 sm (Pop) Cel care duce zidarilor varul cu găleata. 4 (Psr; reg) Cel care mulge oile (în găleată).
găletár n., pl. e (d. găleată). Mold. sud. Balie, baĭe, găleată mare de spălat rufele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
galatar sm vz găletar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gălețar sm vz găletar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
găletar, găletare, s.n. (reg.) găleată mare, balie (pentru spălat rufe).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
găletar, găletari, s.m. – Cel care mulge (oile) în găleată; mulgar: „Hăi, voi mare găletari, / Da’ la oi îmblatu-v-ați?” (Papahagi, 1925: 321; Săcel). ♦ (onom.) Găletaru, nume de familie în Maramureș. – Din găleată (< lat. galleta) + suf. -ar (Scriban, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |