6 definiții pentru găletar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

găletar [At: I. CR. III, 253 / V: ~ețar sn / Pl: ~e și ~i sm / E: găleată + -ar] 1 sn (Mol) Ciubăr eliptic, cu fundul mai mic decât gura, în care se spală rufele Cf hârlău. 2 sm (Pop) Persoană care face găleți. 3 sm (Pop) Cel care duce zidarilor varul cu găleata. 4 (Psr; reg) Cel care mulge oile (în găleată).

găletár n., pl. e (d. găleată). Mold. sud. Balie, baĭe, găleată mare de spălat rufele.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

găletar, găletare, s.n. (reg.) găleată mare, balie (pentru spălat rufe).

găletar, găletari, s.m. – Cel care mulge (oile) în găleată; mulgar: „Hăi, voi mare găletari, / Da’ la oi îmblatu-v-ați?” (Papahagi, 1925: 321; Săcel). ♦ (onom.) Găletaru, nume de familie în Maramureș. – Din găleată (< lat. galleta) + suf. -ar (Scriban, MDA).

Intrare: găletar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găletar
  • găletarul
  • găletaru‑
plural
  • găletare
  • găletarele
genitiv-dativ singular
  • găletar
  • găletarului
plural
  • găletare
  • găletarelor
vocativ singular
plural
galatar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gălețar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)