7 definiții pentru găinuță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

găinuță sf [At: LB / P: gă-i~ / Pl: ~țe / E: găină + -uță] 1-2 (Shp) Găinușă (1-2). 3 Boabe de porumb puse pe cuptor, care nu s-au prefăcut în floricele Si: puicuță. 4 (Șîc ~-de-omăt) Pasăre sălbatică care vara are pene împestrițate cu puncte albe și sure și ruginii și sure, iar iarna e albă. 5 Găinușă (5)-de-apă. 6 (Îc) ~ roșie Găinușă (4)-roșie. 7 (Bot; reg; lpl) Cinci-degete (Potentilla alba). 8 (Bot; reg; lpl) Găinușe (17). 9 (Bot; reg; lpl) Buruiană de-cinci-degete (Potentilla recta).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

găinuță (desp. gă-i-) s. f., g.-d. art. găinuței; pl. găinuțe

găinuță (gă-i-) s. f., g.-d. art. găinuței; pl. găinuțe

găinuță (zool.) s. f., g.-d. art. găinuței; pl. găinuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GĂINUȚĂ s. v. buruiană-de-cinci-degete, corlă, găinușă-de-baltă.

găinuță s. v. BURUIANĂ-DE-CINCI-DEGETE. CORLĂ. GĂINUȘĂ-DE-BALTA.

Intrare: găinuță
găinuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinuță
  • găinuța
plural
  • găinuțe
  • găinuțele
genitiv-dativ singular
  • găinuțe
  • găinuței
plural
  • găinuțe
  • găinuțelor
vocativ singular
plural