opțiuni
  • info

14 definiții pentru gâgâit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂGÂIT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.

GÂGÂIT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.

gâgâit1 sn [At: DA ms / V: ~găit, gugăit / E: gâgâi] 1 (D. gâște, rațe) Gâgâire (1). 2 Strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe) Si: gâgăt, gâgăire (2), găgâitură (1). 3 Gâgâială (3).

gâgâit2, ~ă [At: DA ms / V: ~găit2 / Pl: ~iți, ~e / E: gâgâi] (Rar; fig; d. persoane) Bâlbâit Cf gâgâi (2).

GÂGÂIT ~uri n. 1) v. A GÂGÂI. 2) Sunet caracteristic scos de gâște. /v. a gâgâi

gâgăit1 sn vz gâgâit1

gâgăit2, ~ă a vz gâgâit2[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: vz gâgăit2 — LauraGellner

gugăit1 sn vz gâgâit

GÎGÎIT s. n. Faptul de a gîgîi; gîgîitură. Vagonul din care plecaseră îi primi cu glasuri, strigăte, cu gîgîitul gîștelor legate în coșuri pe sub bănci. DUMITRIU, B. F. 8.

gîgîít, -ă adj. Care gîgîĭe, gîngav, gîngăvit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gâgâit s. n., pl. gâgâituri

gâgâit s. n., pl. gâgâituri

gâgâit s. n., pl. gâgâituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÂGÂIT s. gâgâire, gâgâitură. (~ gâștelor.)

GÎGÎIT s. gîgîire, gîgîitură. (~ gîștelor.)

Intrare: gâgâit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâgâit
  • gâgâitul
  • gâgâitu‑
plural
  • gâgâituri
  • gâgâiturile
genitiv-dativ singular
  • gâgâit
  • gâgâitului
plural
  • gâgâituri
  • gâgâiturilor
vocativ singular —
plural —
gugăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâgăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâgâit, gâgâiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gâgâire gâgâitură
    • format_quote Vagonul din care plecaseră îi primi cu glasuri, strigăte, cu gîgîitul gîștelor legate în coșuri pe sub bănci. DUMITRIU, B. F. 8. DLRLC
etimologie:
  • vezi gâgâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.