12 definiții pentru gâdilici

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂDILICI s. n. (Pop. și fam.). Gâdilătură. Expr. A avea gâdilici la limbă = a vorbi (prea) mult, a nu se putea abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici.

gâdilici smi [At: CREANGĂ, A. 151 / E: gâdila + -ici] 1 Gâdilătură (3). 2 (Îe) A avea ~ la limbă A te gâdila (4) limba. 3 (Îae) A nu putea ține o taină.

GÂDILICI s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A avea gâdilici la limbă, se spune despre un om care vorbește (prea) mult, care nu se poate abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici.

GÂDILICI n. fam.: A avea ~ la limbă a vorbi multe și de toate; a avea mâncărime de limbă. /a (se) gâdila + suf. ~ici

GÎDILICI s. n. (Familiar, numai în expr.) A avea gîdilici la limbă = a avea mîncărime la limbă, v. mîncărime. Moș Roată, după cîte văzuse și după cîte pățise el în viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești, și avea gîdilici la limbă; adecă, spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, A. 151.

gădiliciu n. mâncărime (fig.): Moș Roată avea gădiliciu la limbă CR.

gîdilícĭ n., pl. urĭ. Fam. A avea gîdilicĭ la limbă, a avea mîncărime la limbă, gust de vorbă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gâdilici, gâdilici s. m. meșter sau ucenic care lucrează încet.

Intrare: gâdilici
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdilici
  • gâdiliciul
  • gâdiliciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gâdilici
  • gâdiliciului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâdilicisubstantiv neutru

  • 1. popular familiar Gâdilătură. DEX '09
    sinonime: gâdilătură
    • chat_bubble A avea gâdilici la limbă = a vorbi (prea) mult, a nu se putea abține să nu vorbească. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Moș Roată, după cîte văzuse și după cîte pățise el în viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești, și avea gîdilici la limbă; adecă, spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, A. 151. DLRLC
etimologie:
  • Gâdila + sufix -ici. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.