opțiuni
  • info

7 definiții pentru gâdilat (part.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâdilat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: gâdila] 1 Supus gâdilării. 2 (Fig) Lingușit.

GÂDILA, gâdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdili vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”.

GÂDILA, gâdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdili vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”.

GÎDILA, gîdil, vb. I. Tranz. 1. A atinge ușor cu vîrful degetelor anumite părți ale corpului, provocînd o senzație particulară, de obicei însoțită de rîs. Trag de cozi cîte-o răchită, gîdil mînjii subt bărbie. LESNEA, A. 141. Își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial, din gît, ca și cum l-ar fi gîdilat cineva. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ Refl. A fi sensibil la atingeri de felul descris mai sus, a nu suporta senzația provocată de ele. 2. A excita în mod plăcut. Mirosul de friptură îmi gîdila nările, iar gura îmi lăsa apă. BART, E. 279. – Variante: gîdeli (NEGRUZZI, la TDRG), gîdili (ALECSANDRI, T. I 337) vb. IV.

A GÂDILA gâdil tranz. A supune unor atingeri ușoare cu vârful degetelor pe anumite părți ale corpului (subsuori, tălpi etc.), producând o senzație specifică, de obicei însoțită de râs, prin excitarea nervilor senzitivi. /<bulg. gădel mi je

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gâdilat s. n.

gâdila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gâdil, 3 gâdilă; conj. prez. 1 sg. să gâdil, 3 să gâdile

gîdila

Intrare: gâdilat (part.)
gâdilat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdilat
  • gâdilatul
  • gâdilatu‑
  • gâdilată
  • gâdilata
plural
  • gâdilați
  • gâdilații
  • gâdilate
  • gâdilatele
genitiv-dativ singular
  • gâdilat
  • gâdilatului
  • gâdilate
  • gâdilatei
plural
  • gâdilați
  • gâdilaților
  • gâdilate
  • gâdilatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâdila, gâdilverb

  • 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trag de cozi cîte-o răchită, gîdil mînjii subt bărbie. LESNEA, A. 141. DLRLC
    • format_quote Își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial, din gît, ca și cum l-ar fi gîdilat cineva. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flata
    • format_quote Mirosul de friptură îmi gîdila nările, iar gura îmi lăsa apă. BART, E. 279. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.