10 definiții pentru fundac (fundătură, așternut)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNDÁC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri, s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.

FUNDÁC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri, s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.

fundac [At: JAHRESBER. III, 316 / Pl: ~aci sm, ~uri, (rar) ~ace sn / E: fund + -ac] 1 am (Buc) Scurt. 2 am (Buc) Gros și greoi. 3 sm (Orn) Cufundar (Podiceps cristatus). 4 sm (Orn) Cufundar-mare (Colymbus septentrionalis). 5 sm (Orn) Bâtlan (Ardea cinerea). 6 sn (Reg) Așternut de paie pe care se ridică stogurile Si: (reg) fundei (3). 7 sn (Reg) Căpiță de fân. 8 sn (Reg) Pieptar confecționat din piele de oaie. 9 sn Fundătură (1).

FUNDÁC2, fundacuri, s. n. 1. Așternut de paie pe care se fac stogurile. 2. Fundătură. Trecătorul se rătăcea... în uliți, ulicioare și fundacuri cotite. SADOVEANU, Z. C. 79. ♦ Înfundătură. Sus, către fundacul arinilor, trosnetul ghețurilor, la adîncimi, s-auzea ca un depărtat muget. CAMILAR, N. II 336.

FUNDÁC1 ~uri n. rar 1) v. FUNDĂTURĂ. 2) Bază, constând dintr-un așternut de paie vechi, pe care se clădește un stog. /fund + suf. ~ac

2) fundác n., pl. e (d. fund). Nord. Înfundătură, fundătură, stradă înfundată. Cantină orĭ han (pe cîmp). Șiră de paĭe. V. impas.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fundác2 (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri

fundác (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNDÁC s. v. alee, bodârlău, corcodel, cufundar, fundătură, intrare.

fundac s. v. ALEE. BODÎRLĂU. CORCODEL. CUFUNDAR. FUNDĂTURĂ. INTRARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fundác, s.n. – (înv.) Fundătură. ♦ (top.) Fundac, pădure în Săcel (Vișovan, 2005). – Din fund „locul unde se închide o vale, o depresiune” + suf. -ac (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: fundac (fundătură, așternut)
fundac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundac
  • fundacul
  • fundacu‑
plural
  • fundacuri
  • fundacurile
genitiv-dativ singular
  • fundac
  • fundacului
plural
  • fundacuri
  • fundacurilor
vocativ singular
plural
fundac3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundac
  • fundacul
  • fundacu‑
plural
  • fundace
  • fundacele
genitiv-dativ singular
  • fundac
  • fundacului
plural
  • fundace
  • fundacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fundac (fundătură, așternut)

  • 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Trecătorul se rătăcea... în uliți, ulicioare și fundacuri cotite. SADOVEANU, Z. C. 79.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Sus, către fundacul arinilor, trosnetul ghețurilor, la adîncimi, s-auzea ca un depărtat muget. CAMILAR, N. II 336.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Fund + sufix -ac.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX