5 definiții pentru fumare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fumare sf [At: DA / Pl: (rar) ~mări / E: fuma] 1 (Pop) Ardere cu fum Si: fumegare (1), fumat1 (1). 2 (Înv) Provocare a fumegării (1) unui obiect Si: fumat1 (2). 3 Inhalare a fumului de țigară sau de pipă Si: fumat1 (3), (reg) duhănire. 4 (Nob) Fumat1 (4).

FUMÁ, fumez, vb. I. Intranz., Tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni. – Din lat. fumare (înțelesul după fr. fumer).

A FUMÁ ~éz 1. intranz. 1) A inspira pe gură fum de tutun. 2) A practica fumatul; a fi fumător. 2. tranz. (țigări, țigarete etc.) A consuma trăgând fumul în plămâni. /<lat. fumare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fumá vb., ind. prez. 1 sg. fuméz, 3 sg. și pl. fumeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUMÁ vb. (pop.) a bea, a suge, (Maram.) a duhăni, (fam.) a pufăi, a pufni, a trage. (~ țigări tari.)

Intrare: fumare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumare
  • fumarea
plural
  • fumări
  • fumările
genitiv-dativ singular
  • fumări
  • fumării
plural
  • fumări
  • fumărilor
vocativ singular
plural