11 definiții pentru fumărit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMĂRIT s. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. -ărit.

FUMĂRIT s. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. -ărit.

fumărit sns [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 59/17 / E: fum + -ărit] (Înv) Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă.

FUMĂRIT s. n. (Învechit) Impozit plătit în secolul al XVII-lea pe fiecare coș al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. Se așezase dajdie, supt numire de fumărit. BĂLCESCU, O. I 121.

FUMĂRIT n. înv. Impozit pentru fiecare coș de fum. /fum + suf. ~ărit

fumărit n. od. dare pe cămin ce plătiau proprietarii de cârciume: am fost cu vinăriciul... și cu fumăritul FIL.

fumărít n., pl. urĭ (d. fum). Vechĭ. Un bir care se plătea de fie-care fum, adică de fiecare casă. Azĭ. Est. Rar. Loc de casă: mĭ-am cumpărat un fumărit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUMĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ul era o dare ce se percepea pe casa fiecărui contribuabil.)

FUMĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ era o dare ce se percepea pe casa fiecărui contribuabil.)

Intrare: fumărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumărit
  • fumăritul
  • fumăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fumărit
  • fumăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fumăritsubstantiv neutru

  • 1. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în secolul XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ajutorință
    • format_quote Se așezase dajdie, supt numire de fumărit. BĂLCESCU, O. I 121. DLRLC
etimologie:
  • Fum + sufix -ărit. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.