2 definiții pentru fugărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fugărit1 sns [At: ȘEZ. IV, 123 / E: fugări] 1-3 Fugărire (1-3).

fugărit2, ~ă a [At: ISPIRESCU, M. V. 25 / Pl: ~iți, ~e / E: fugări] 1 Pus pe fugă Si: alergat2 (1), alungat2 (1), gonit2. 2 Urmărit de cineva în fugă.

Intrare: fugărit
fugărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fugărit
  • fugăritul
  • fugăritu‑
  • fugări
  • fugărita
plural
  • fugăriți
  • fugăriții
  • fugărite
  • fugăritele
genitiv-dativ singular
  • fugărit
  • fugăritului
  • fugărite
  • fugăritei
plural
  • fugăriți
  • fugăriților
  • fugărite
  • fugăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)