FRANȚUȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că. Cf. pol. francuzka.

franțușcă sf [At: HOGAȘ, DR. II, 51 / Pl: ~ște / E: ns cf pn francuzka] (Înv) 1-2 Franțuzoaică (1-2).

FRANȚUȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că.

FRANȚUȘCĂ, franțuște, s. f. (Învechit și popular) Franțuzoaică. Legase... prietenie cu franțușca de peste drum. HOGAȘ, DR. II 51.

franțuzesc, ~ească [At: RUSSO, S. 80 / Pl: ~ești / E: franțuz + -esc] 1-4 a Francez (3-6). 5 (Îs) Aluat ~ Aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi Si: foitaj. 6 sf Limba franceză.

Franțúz, -oáĭcă și (Mold.), -úșcă s., pl. jĭ, e, ște (oaĭ o silabă. Rus. Francúz, Francúženka, pol. Francúz, Francuzka, d. germ. Franzose, it. Francese, Francez). Vechĭ. Azĭ fam. Francez, locuitor din Francia. S. n., pl. urĭ. Cheĭe franceză (p. șuruburĭ).

franțușcă (înv.) s. f., g.-d. art. franțuștei; pl. franțuște

franțușcă (înv.) s. f., g.-d. art. franțuștei; pl. franțuște

franțușcă s. f., pl. franțuște

FRANȚUȘCĂ s. v. franțuzoaică.

franțușcă s. v. FRANȚUZOAICĂ.