19 definiții pentru frânghie (sfoară)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÂNGHÍE1, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

FRÂNGHÍE1, frânghii, s. f. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. și: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.

frânghie1 sf [At: DOSOFTEI, PS. 150 / A: (reg) frân~ / V: (îRg) frâmbie, frimhie, fimbrie, fimbră, (rar) frin~, (reg) frumghie / Pl: ~ii / E: ml fimbria] 1 (Îrg) Franj (1). 2 Ornament la marginea de jos a traistei ciobănești sau a prosoapelor Si: canaf, ciucure, (reg) țarțam Cf ceapraz, (pop) țurțure. 3 (Reg) Brăcinar. 4 (Reg) Brâu. 5 (Reg) Cingătoare. 6 (Reg; îe) A-l strânge pe cineva frâmbiile A fi constrâns de împrejurări. 7 (Reg) Fașă (cu care se înfășoară copiii mici). 8 (Reg) Îndoitură. 9 (Reg) Jurubiță. 10 Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia Si: funie (1), odgon, (pop) ștreang. 11 (Reg) Piedică la moara de vânt.

FRÂNGHÍE ~i f. Sfoară groasă confecționată prin răsucirea mai multor fire unul în jurul altuia; funie. [G.-D. frânghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. fimbria

frânghie f. funie din cânepă netoarsă. [Vechiu-rom. frâmbie, ciucure (Banat frânghie, fașă) = lat. FIMBRIA: termen de origină dialectală].

FRÎNGHÍE2, frînghii, s. f. Fir lung și gros, făcut din mai multe sfori răsucite una în jurul alteia; funie. I-au legat cu frînghii. DUMITRIU, N. 130. S-au repezit toți ca pisicile pe scările de frînghie în catarge. BART, E. 273. Făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. (Cu aluzie la spînzurătoare) Noi gîndeam să-ți dăm sopon și frînghie. CREANGĂ, P. 331. – Accentuat și: (regional) frî́nghie.

frî́mbie f. (lat. fĭmbria, cĭucure, d. fibra, fibră; pv. fiemnha, fr. frange. D. rom. vine moravu și rut. frémbia. V. franj. Cp. cu canaf). Est. Rar. Uriĭoc, pĭedin, fire rămase nețesute la capătu uneĭ stofe. Olt. Ban. Serbia. Frînghie. Brăcinar, cingătoare. Frînghie. Maram. Frînghie.

frî́nghie și (sud) -íe f. (d. frîmbie). Funie, sfoară foarte groasă (de întins rufele, de legat la catargurile corăbiilor ș. a.). Lucrurĭ întinse pe o frînghie: a spălat treĭ frînghiĭ de rufe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frânghie (sfoară) s. f., art. frânghia, g.-d. art. frânghiei; pl. frânghii, art. frânghiile

frânghíe s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRÂNGHÍE s. funie, (pop.) ștreang, (Ban., Transilv. și Olt.) paivan, (Transilv. și Maram.) șpargă, (Ban., Transilv. și Bucov.) ștric, (înv.) ață, (arg.) tău. (A legat ceva cu o ~.)

FRÂNGHÍE s. v. brâu, canaf, cingătoare, ciucure.

frânghie s. v. BRÎU. CANAF. CINGĂTOARE. CIUCURE.

FRÎNGHIE s. funie, (pop.) ștreang, (Ban., Transilv. și Olt.) paivan, (Transilv. și Maram.) șpargă, (Ban., Transilv. și Bucov.) ștric, (înv.) ață, (arg.) tău. (A legat animalul cu o ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

frînghíe (-íi), s. f.1. (Înv.) Ciucure, canaf. – 2. (Banat) Centură, cingătoare. – 3. (Olt.) Scul de lînă. – 4. Sfoară. – Var. frîmbie, frimbie, fimbrie, fringhie. Lat. fῑmbria (Pușcariu 653; Candrea-Dens., 650; REW 3308; DAR), cf. prov. fremnha, fr. frange. După Byck-Graur, BL, I, 21, i din var. s-ar explica prin pl., ipoteză care ni se pare insuficientă. Pentru it. frangia, cf. Battisti, III, 1707. Der. frînghier, s. m. (persoană care face sau vinde frînghii); frînghierit, s. n. (totalitatea frînghiilor necesare la pescuit); frînghiuță, s. f. (dim. de la frînghie; plantă, Funaria hygrometrica); frînguială, s. f. (Trans., lovire, crăpare). – Din rom. provin slov. frembia, rut. frembija (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 404).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: frânghie (sfoară)
frânghie substantiv feminin
  • pronunție: frânghie, frânghie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frânghie
  • frânghia
plural
  • frânghii
  • frânghiile
genitiv-dativ singular
  • frânghii
  • frânghiei
plural
  • frânghii
  • frânghiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frâmbie
  • frâmbia
plural
  • frâmbii
  • frâmbiile
genitiv-dativ singular
  • frâmbii
  • frâmbiei
plural
  • frâmbii
  • frâmbiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frânghie, frânghiisubstantiv feminin

  • 1. Fir lung și gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote I-au legat cu frînghii. DUMITRIU, N. 130. DLRLC
    • format_quote S-au repezit toți ca pisicile pe scările de frînghie în catarge. BART, E. 273. DLRLC
    • format_quote Făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. DLRLC
    • format_quote (Cu aluzie la spânzurătoare) Noi gîndeam să-ți dăm sopon și frînghie. CREANGĂ, P. 331. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.