5 definiții pentru frământat (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRĂMÂNTÁT1 s. n. Frământare. – V. frământa.

FRĂMÂNTÁT1 s. n. Frământare. – V. frământa.

frământat1 sn [At: BIBLIA (1688), 1071 / Pl: ~uri / E: frământa] Frământare (1).

FRĂMÎNTÁT1 s. n. Acțiunea de a frămînta; frămîntare. Lucrarea aceasta, frămîntatul aluatului, se face de un voinic. ȘEZ. VII 33.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: frământat (s.n.)
frământat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frământat
  • frământatul
  • frământatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • frământat
  • frământatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frământatsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a frământa. DEX '98 DEX '09 DLRLC
    sinonime: frământare
    • format_quote Lucrarea aceasta, frămîntatul aluatului, se face de un voinic. ȘEZ. VII 33. DLRLC
etimologie:
  • vezi frământa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.