6 definiții pentru frământ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRĂMẤNT s. n. (Rar) Frământare. – Din frământa (derivat regresiv).

FRĂMẤNT s. n. (Rar) Frământare. – Din frământa (derivat regresiv).

frământ sn [At: TOMA, C. V. 295 / Pl: ? / E: drr frământa] (Rar) Frământare (8).

FRĂMÎ́NT s. n. (Rar) Frămîntare. Prin sate, femei ieșite la garduri ascultau în puterea nopții frămîntul atîtor omeniri în mers, omeniri sleite de un marș lung. CAMILAR, N. II 51. Mîndrul albatros... Sfidează liber, viteaz, Frămîntul tăriei. TOMA, C. V. 351.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: frământ
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frământ
  • frământul
  • frământu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • frământ
  • frământului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frământsubstantiv neutru

  • 1. rar Frământare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: frământare antonime: astâmpăr
    • format_quote Prin sate, femei ieșite la garduri ascultau în puterea nopții frămîntul atîtor omeniri în mers, omeniri sleite de un marș lung. CAMILAR, N. II 51. DLRLC
    • format_quote Mîndrul albatros... Sfidează liber, viteaz, Frămîntul tăriei. TOMA, C. V. 351. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.