10 definiții pentru frământare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRĂMÂNTARE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

FRĂMÂNTARE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.

frământare sf [At: MAIORESCU, D. I, 31. / Pl: ~tări / E: frământa] 1 Transformare a aluatului într-o masă omogenă, prin apăsare și amestecare Si: frământat1 (1), frământătură (1), (îvp) fărâmare (3). 2 (Pex) Omogenizare a unei mase semisolide, prin presare și amestecare. 3 (Pop) Fricționare. 4 (Pop) Masaj. 5 Răsucire în mână a unui obiect. 6 Mișcare grea, forțată. 7 (îvp; îs) ~tări de limbă Îmbinări de cuvinte greu de pronunțat în a căror rostire rapidă și corectă consta un joc de societate țărănesc. 8 (Fig) Mișcare clocotitoare (a apei, a valurilor) Si: clocot, vârtej, (rar) frământ. 9 Umblet de colo până colo. 10 Neastâmpăr. 11 Stare de agitație, de tulburare (cauzată de mișcări sociale). 12 Neliniște sufletească Si: chin, zbucium.

FRĂMÎNTARE, frămîntări, s. f. Acțiunea de a (se) frămînta și rezultatul ei. 1. Umblet, forfot, neastîmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzată de mișcări sociale). La sfîrșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea constatăm în Ungaria mari frămîntări pricinuite de luptele pentru tron. IST. R.P.R. 78. Pe peron era frămîntare și fierbere. DUMITRIU, N. 97. În sală, frămîntarea ajunsese la culme, glasuri mînioase strigau împotriva lui Matrache. CAMILAR, TEM. 80. Oastea împînzită în șes și-n fînațurile și imașurile ușor ondulate se opri și-și domoli frămîntările, ca apa în zăgaz. SADOVEANU, O. VII 9. 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. Șoferul îi urmări frămîntarea și se apropie de dînsul cu o țigară în mînă, îndemnîndu-l: Ia, tovarășe Andrei. V. ROM. decembrie 1951, 216. Ridică spre tavan ochii încercănați de nesomnul și frămîntarea ultimelor zile. DUMITRIU, B. F. 120. Fii bărbat! Domnița Anca te iubește. Cine știe dacă frămîntări de acestea nu-s izvor de bucurie? DAVILA, V. V. 102.

frământări (de limbă) f. pl. sau frânturi de limbă, fraze compuse din vorbe grele de rostit ce se spun pe la șezători (Ex: capra calcă ’n piatră, piatra crapă ’n patru; crape capu caprei ’n patru, cum crapă piatra ’n patru); aceste fraze trebue să fie zise iute și de multe ori.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frământare s. f., g.-d. art. frământării; pl. frământări

frământare s. f., g.-d. art. frământării; pl. frământări

frământare s. f., g.-d. art. frământării; pl. frământări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRĂMÂNTARE s. 1. plămădire, plămădit. (~ aluatului.) 2. v. agitație. 3. v. forfotă. 4. agitație, tulburare, vâlvă, zarvă. (Din nimic s-a stârnit o ~.) 5. v. zbucium. 6. v. zbucium. 7. v. îngrijorare.

FRĂMÎNTARE s. 1. plămădire, plămădit. (~ aluatului.) 2. agitație, clocot, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (~ apelor ieșite din matcă.) 3. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Pe bulevard era o ~ de nedescris.) 4. agitație, tulburare, vîlvă, zarvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 5. agitație, neastîmpăr, neliniște, zbucium, (livr.) impaciență. (Stare de ~ sufletească.) 6. chin, zbatere, zbucium, zbuciumare, (reg.) marghiol. (O ~ insuportabilă.) 7. grijă, îngrijorare, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

frământare, frământări s. f. (intl.) 1. arestare. 2. anchetă; interogatoriu.

Intrare: frământare
frământare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frământare
  • frământarea
plural
  • frământări
  • frământările
genitiv-dativ singular
  • frământări
  • frământării
plural
  • frământări
  • frământărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frământare, frământărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Forfotă, neastâmpăr, umblet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe peron era frămîntare și fierbere. DUMITRIU, N. 97. DLRLC
      • format_quote Oastea împînzită în șes și-n fînațurile și imașurile ușor ondulate se opri și-și domoli frămîntările, ca apa în zăgaz. SADOVEANU, O. VII 9. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote La sfîrșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea constatăm în Ungaria mari frămîntări pricinuite de luptele pentru tron. IST. R.P.R. 78. DLRLC
        • format_quote În sală, frămîntarea ajunsese la culme, glasuri mînioase strigau împotriva lui Matrache. CAMILAR, TEM. 80. DLRLC
  • 2. Neliniște sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șoferul îi urmări frămîntarea și se apropie de dînsul cu o țigară în mînă, îndemnîndu-l: Ia, tovarășe Andrei. V. ROM. decembrie 1951, 216. DLRLC
    • format_quote Ridică spre tavan ochii încercănați de nesomnul și frămîntarea ultimelor zile. DUMITRIU, B. F. 120. DLRLC
    • format_quote Fii bărbat! Domnița Anca te iubește. Cine știe dacă frămîntări de acestea nu-s izvor de bucurie? DAVILA, V. V. 102. DLRLC
etimologie:
  • vezi frământa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.