13 definiții pentru fortuit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORTUIT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus.

FORTUIT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus.

fortuit, ~ă a [At: COD. PEN. R. P. R. 516 / Pl: ~iți, ~e / E: fr fortuit, lat fortuitus] 1 (Liv) 1 Neprevăzut. 2 Întâmplător.

FORTUIT, -Ă, fortuiți, -te, adj. Venit pe neașteptate, neprevăzut, inopinat, întîmplător. Sarcina principală [a scriitorului] nu consistă în a încerca și a savura trăsături de caracter fortuite și excentrice. V. ROM. iulie 1953, 267.

FORTUIT, -Ă adj. Venit pe neașteptate; neprevăzut, întîmplător, inopinat. [Pron. -tu-it. / cf. fr. fortuit, lat. fortuitus].

FORTUIT, -Ă adj. neprevăzut, întâmplător, venit pe neașteptate; inopinat. ♦ (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului, care îl împiedică să-și execute o obligație. (< fr. fortuit, lat. fortuitus)

FORTUIT ~tă (~ți, ~te) livr. Care are loc pe neașteptate; întâmplător; inopinat; accidental; incidental. [Sil. -tu-it] /<fr. fortuit, lat. fortuitus

*fortuít, -ă adj. (lat. fortuitus, d. fors, fortuna, soartă, noroc). Întîmplător, accidental. Adv. În mod fortuit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fortuit (întâmplător) adj. m., pl. fortuiți; f. fortui, pl. fortuite

fortuit (întâmplător) adj. m., pl. fortuiți; f. fortuită, pl. fortuite

fortuit adj. m., pl. fortuiți; f. sg. fortuită, pl. fortuite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FORTUIT adj. v. incidental, întâmplător, neașteptat, neprevăzut.

fortuit adj. v. INCIDENTAL. ÎNTÎMPLĂTOR. NEAȘTEPTAT. NEPREVĂZUT.

Intrare: fortuit
fortuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fortuit
  • fortuitul
  • fortuitu‑
  • fortui
  • fortuita
plural
  • fortuiți
  • fortuiții
  • fortuite
  • fortuitele
genitiv-dativ singular
  • fortuit
  • fortuitului
  • fortuite
  • fortuitei
plural
  • fortuiți
  • fortuiților
  • fortuite
  • fortuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fortuit, fortuiadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.