9 definiții pentru foit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

foit sn [At: TDRG. / P: fo-it / E: foi1] (Îvp) Suflare în foc cu foalele Cf foi1 (2).

foi1 [At: NEGRUZZI, S. II, 233 / Pzi: ~esc / E: ml *follire (= follere) sau foaie] 1 vi (Îvp) A se umfla și a se dezumfla ca niște foaie. 2 vi (Îvr) A sufla în foaie. 3 vt (Pop; fig) A bate. 4 vi (D. o colectivitate, o mulțime) A forfoti (2). 5 vi (D. un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care circulă. 6 vr A se fâțâi (2). 7 vr A se răsuci de pe o parte pe alta (căutându-și o poziție comodă). 8 vr (Fig) A se codi. 9 vt (Rar; subiectul este mulțimea care forfotește) A copleși pe cineva. 10 vt (Subiectul indică insecte) A chinui pe cineva. 11 vt A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului.

FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.

A FOÍ1 foiésc intranz. (despre mulțimi de ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a forfoti; a fojgăi; a mișuna; a furnica; a roi; a foșni; a viermui. [Sil. fo-i] /<lat. follire

A FOÍ2 foiésc tranz. (fuste) A face să se înfoaie. [Sil. fo-i] /<lat. follire

A SE FOÍ mă foiésc intranz. 1) A umbla fără astâmpăr (într-un spațiu restrâns); a se fâțâi. 2) A se întoarce mereu de pe o parte pe alta (în așternut); a se zvârcoli. 3) A nu se putea hotărî (dintr-o dată); a sta la cumpănă; a șovăi; a oscila; a pendula; a balansa; a ezita. [Sil. fo-i] /<lat. follire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

foí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 sg. și pl. foiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FOÍ vb. 1. v. forfoti. 2. a se perpeli, a se răsuci, a se suci, a se zvârcoli, (prin Olt.) a se scârciumi. (Toată noaptea s-a ~ în așternut.)

Intrare: foit
foit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foit
  • foitul
  • foitu‑
  • foi
  • foita
plural
  • foiți
  • foiții
  • foite
  • foitele
genitiv-dativ singular
  • foit
  • foitului
  • foite
  • foitei
plural
  • foiți
  • foiților
  • foite
  • foitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)