9 definiții pentru foșnire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOȘNÍRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnitură, foșnit, foșnet. – V. foșni.

FOȘNÍRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnitură, foșnit, foșnet. – V. foșni.

foșnire sf [At: EMINESCU, P. 48 / V: ~năi~ / Pl: ~ri / E: foșni] 1 Producere a unui sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. 2 (Ccr) Foșnet (1). 3 (Rar) Mișunare.

FOȘNÍRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnet. Ramurile brazilor bătrîni porneau șoapte grăbite, care creșteau într-o foșnire duioasă de valuri. SADOVEANU, O. VII 215. Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119.

foșnire f. fășăire: foșnirile de rochii EM.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

foșnire s. f., g.-d. art. foșnirii; pl. foșniri

foșníre s. f., g.-d. art. foșnírii; pl. foșníri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FOȘNIRE s. fîșîială, fîșîire, fîșîit, fîșîitură, foșnet, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)

Intrare: foșnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foșnire
  • foșnirea
plural
  • foșniri
  • foșnirile
genitiv-dativ singular
  • foșniri
  • foșnirii
plural
  • foșniri
  • foșnirilor
vocativ singular
plural
foșnăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foșnăire
  • foșnăirea
plural
  • foșnăiri
  • foșnăirile
genitiv-dativ singular
  • foșnăiri
  • foșnăirii
plural
  • foșnăiri
  • foșnăirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

foșnire, foșnirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ramurile brazilor bătrîni porneau șoapte grăbite, care creșteau într-o foșnire duioasă de valuri. SADOVEANU, O. VII 215. DLRLC
    • format_quote Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119. DLRLC
etimologie:
  • vezi foșni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.