5 definiții pentru flintic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
flintic sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~ici / E: nct] (Reg) 1 (Ves) Bandă (lată) în partea din față a cioarecilor, prin care intră cureaua și care fixează prohabul. 2 Om mic de statură. 3 Fată mică și obraznică.
flintíc, V. feletic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
feletíc n., pl. e (ung. Cp. cu felegă, peleg și peletic). Munt. Cîrpă, zdreanță. – Și flentíc, zdreanță (Răsadu 1, 62), și flintíc (Munt. est), petic, în Trans. „limba anterioară pin care intră cureaŭa la cĭoarecĭ”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
flintic s.m. (reg.) limba prin care intră cureaua la pantaloni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
flintic, flinticuri s. n. (reg.) fleac.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: flintic
flintic substantiv neutru
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
flintic substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)