O definiție pentru fișcui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fișcui vt [At: KLOPȘTOCK, F. 149 / Pzi: ~esc / E: fișcă + -ui] (Reg) 1 A biciui. 2 A șfichiui.

Intrare: fișcui
verb (VT408)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fișcui
  • fișcuire
  • fișcuit
  • fișcuitu‑
  • fișcuind
  • fișcuindu‑
singular plural
  • fișcuiește
  • fișcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fișcuiesc
(să)
  • fișcuiesc
  • fișcuiam
  • fișcuii
  • fișcuisem
a II-a (tu)
  • fișcuiești
(să)
  • fișcuiești
  • fișcuiai
  • fișcuiși
  • fișcuiseși
a III-a (el, ea)
  • fișcuiește
(să)
  • fișcuiască
  • fișcuia
  • fișcui
  • fișcuise
plural I (noi)
  • fișcuim
(să)
  • fișcuim
  • fișcuiam
  • fișcuirăm
  • fișcuiserăm
  • fișcuisem
a II-a (voi)
  • fișcuiți
(să)
  • fișcuiți
  • fișcuiați
  • fișcuirăți
  • fișcuiserăți
  • fișcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • fișcuiesc
(să)
  • fișcuiască
  • fișcuiau
  • fișcui
  • fișcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)