5 definiții pentru fistău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fistău sn [At: LB / Pl: ~taie / E: ger Fäustel] (Trs) Ciocan mare cu care se sparg bolovanii de piatră.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fistău (-ăi), s. m. – Baros, ciocan de fier pentru spart piatră. Germ. Fäustel, Füstel (Cihac, II, 499), prin intermediul mag. fustély. În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fistău, fistăuri, s.n. (reg.) ciocan mare cu care se sparg bolovanii de piatră.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fistău, fistăi, s.n. – (reg.; min.) Ciocan încovoiat, folosit în mină pentru spart roca (Șainelic, 1986). – Din germ. Fäustel „baros, ciocan de miner sau pietrar” (Cihac, cf. DER; MDA), prin intermediul magh. fustély (DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fistău, -ăi, s.n. – (min.) Ciocan încovoiat, folosit în mină pentru spart roca (Șainelic 1986). – Din germ. Fäustel, Füstel „ciocan”, prin intermediul magh. fustély (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N55) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||