12 definiții pentru finanța

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.

finanța vt [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 159, 6/1 / Pzi: ez / E: fr financer] 1 A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere. 2 (Fam) A împrumuta pe cineva cu bani.

FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, la o instituție, la o întreprindere etc.) A întreține sau a susține cu bani. Trusturile imperialiste finanțează războaiele de cotropire.Burghezia a finanțat în trecut mișcarea cooperatistă pentru a atrage sub influența sa masele țărănimii și pentru a le exploata. REZ. HOT. I 99. ♦ (Familiar, glumeț) A împrumuta (pe cineva) cu bani. Poți să mă finanțezi cu o sută de lei?

FINANȚÁ vb. I. tr. A susține cu bani, a da bani (unei persoane, unei întreprinderi etc.). ♦ (Fam.) A împrumuta cu bani (pe cineva). [< fr. financer].

FINANȚÁ vb. tr. 1. a aloca, a repartiza mijloace bănești unei întreprinderi, instituții etc. 2. (fam.) a împrumuta cu bani (pe cineva); a subvenționa. (< fr. financer)

A FINANȚÁ ~éz tranz. (întreprinderi, instituții, persoane) A asigura cu finanțe. /<fr. financer

*finanțéz v. tr. (fr. financer). Susțin pin finanțe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

finanța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. finanțez, 3 finanțea; conj. prez. 1 sg. să finanțez, 3 să finanțeze

finanța (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțea

finanțá vb., ind. prez. 1 sg. finanțéz, 3 sg. și pl. finanțeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FINANȚA vb. a subvenționa, (livr.) a stipendia. (A ~ un teatru.)

Intrare: finanța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • finanța
  • finanțare
  • finanțat
  • finanțatu‑
  • finanțând
  • finanțându‑
singular plural
  • finanțea
  • finanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • finanțez
(să)
  • finanțez
  • finanțam
  • finanțai
  • finanțasem
a II-a (tu)
  • finanțezi
(să)
  • finanțezi
  • finanțai
  • finanțași
  • finanțaseși
a III-a (el, ea)
  • finanțea
(să)
  • finanțeze
  • finanța
  • finanță
  • finanțase
plural I (noi)
  • finanțăm
(să)
  • finanțăm
  • finanțam
  • finanțarăm
  • finanțaserăm
  • finanțasem
a II-a (voi)
  • finanțați
(să)
  • finanțați
  • finanțați
  • finanțarăți
  • finanțaserăți
  • finanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • finanțea
(să)
  • finanțeze
  • finanțau
  • finanța
  • finanțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

finanța, finanțezverb

  • 1. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Trusturile imperialiste finanțează războaiele de cotropire. DLRLC
    • format_quote Burghezia a finanțat în trecut mișcarea cooperatistă pentru a atrage sub influența sa masele țărănimii și pentru a le exploata. REZ. HOT. I 99. DLRLC
    • 1.1. familiar A împrumuta pe cineva cu bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Poți să mă finanțezi cu o sută de lei? DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.