15 definiții pentru filon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILON, filoane, s. n. Corp geologic tabular format în crăpăturile scoarței Pământului prin injecția și consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale din soluții hidrotermale; vână. – Din fr. filon.

filon sn [At: DA / Pl: ~oane / E: fr filon] Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarței pământului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate în soluție în apele termale Si: vână.

FILON, filoane, s. n. Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarței pământului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate în soluție în apele termale; vână. – Din fr. filon.

FILON, filoane, s. n. Depunere de materii minerale în crăpăturile rocilor din scoarța pămîntului; vînă. Ascultă, ascultă bătăi de ciocane. Aceleași boltite, adînci abataje Nici gîndul nu iese din șisturi prin vraje Și noi am pornit după-ascunse filoane. BANUȘ, B. 79. În masa de piatră a muntelui, filoanele de aur se răspîndesc ca sistemul nervos al unui corp omenesc. BOGZA, Ț. 10. ◊ Fig. Și-ți mai pare că din mină O să iasă la lumină, Către dunga dimineții, Soarele, filonul vieții. DEȘLIU, M. 61.

FILON s.n. Depunere a unui minereu în crăpăturile scoarței pămîntești. [< fr. filon, it. filone].

FILON s. n. 1. depunere a unui minereu în crăpăturile rocilor din scoarța terestră; vână. 2. (fig.) sursă, izvor, origine. (< fr. filon)

FILON ~oane n. Masă compactă și continuă de roci eruptive sau de substanțe minerale, existentă în crăpăturile scoarței terestre; vână. /<fr. filon

filon n. 1. șir neîntrerupt de mineraiu metalic în interiorul pământului: un filon de aramă; 2. fig. orice izvor de bogăție.

*filón n., pl. oane (fr. filon, d. fil, fir). Barb. Vînă de metal în pămînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FILON s. (GEOL.) vână. (Un ~ de aur.)

FILON s. (GEOL.) vînă. (Un ~ de aur.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FILON din Alexandria (FILON IUDEUL) (c. 490-566), filozof mistic grec. Șeful școlii iudeo-alexandrine. A interpretat alegoric „Vechiul Testament” prin prisma filozofiei grecești și a influențat neoplatonismul și creștinismul prin doctrina sa despre „Logos”, conceput ca mediator între Dumnezeu și lume.

Intrare: filon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filon
  • filonul
  • filonu‑
plural
  • filoane
  • filoanele
genitiv-dativ singular
  • filon
  • filonului
plural
  • filoane
  • filoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

filon, filoanesubstantiv neutru

  • 1. Corp geologic tabular format în crăpăturile scoarței Pământului prin injecția și consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale din soluții hidrotermale. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: vână
    • format_quote Ascultă, ascultă bătăi de ciocane. Aceleași boltite, adînci abataje Nici gîndul nu iese din șisturi prin vraje Și noi am pornit după-ascunse filoane. BANUȘ, B. 79. DLRLC
    • format_quote În masa de piatră a muntelui, filoanele de aur se răspîndesc ca sistemul nervos al unui corp omenesc. BOGZA, Ț. 10. DLRLC
    • format_quote Și-ți mai pare că din mină O să iasă la lumină, Către dunga dimineții, Soarele, filonul vieții. DEȘLIU, M. 61. DLRLC
  • 2. figurat Izvor, origine, sursă. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.