FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

filolog, ~ă smf [At: DA / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr philologue] Specialist în filologie.

FILOLÓG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

FILOLÓG, filologi, s. m. Specialist în filologie. Eu nu sînt critic, nici filolog; sînt, dacă vrei, poet. SADOVEANU, E. 33.

FILOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în filologie. [< fr. philologue].

FILOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în filologie. (< fr. phylologue)

FILOLÓG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în filologie /<fr. philologue

filolog m. cel ce s’ocupă cu filologia.

*filológ, -oágă s. (vgr. philológos, ĭubitor de știință, ca gramaticu Eratostene, primu numit așa, deosebit de philólogos, ĭubitor de vorbă, vorbăreț). Care se ocupă de filologie.

filolog s. m., pl. filologi

filolog s. m., pl. filologi

filológ s. m., pl. filológi

FILOLÓG s. m. (< fr. philologue): specialist în filologie (v.).

FILO-₃ „iubitor, afinitate, atracție”. ◊ gr. philos „prieten, iubitor” > fr. philo-, germ. id., engl. id., L. sav. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~dendron (v. -dendron), s. m., plantă decorativă exotică, cu frunze mari lobate și cu rădăcini aeriene; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în filologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază textele vechi și operele literare din punctul de vedere al limbii; ~pter (v. -pter), adj., (despre microorganisme) care trăiește pe aripi sau pe aripioare; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice; ~zof (v. -zof), s. m. și f., specialist în filozofie; ~zofie (v. -zofie), s. f., 1. Ramură a culturii spirituale și formă a conștiinței sociale constituită dintr-un ansamblu de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei generale. 2. Totalitate a concepțiilor și principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau științe. corectat(ă)