filcă sf [At: DICȚ. / Pl: nct / E: nct] (Îdt) Obiect în formă de lopată, utilizat în unele jocuri cu mingea.

fílcă f., pl. ĭ (cp. cu turc. filka, cotiledon, și cu rus. vilka, furcă, cu pilka, ferăstrăŭ mic, pol. filka, ferăstrăŭ mic, joc cu mingea). Br. Lopată cu care se bate mingea la joc. V. rachetă, leafă 2, trapașcă, batal și bătălăŭ.